Piu m. numele a 9 papi între cari cităm: PIU II (Enea Sylvius Piccolomini), celebru prin erudițiunea sa, confederă pe mai mulți principi în contra Turcilor (1459-1464); PIU V, înarma încontra Turcilor flota victorioasă dela Lepante (1566-1572); PIU VII, sacră pe Napoleon I împărat (1800-1823); PIU IX, văzu Vaticanul despuiat de puterea-i temporală și Roma devenind capitala regatului Italian (1846-1878).

PIU cuvînt onomatopeic și subst. „țurcă”; cf. piu subst. 1. Piu b., dobr. (RI XI 205). 2. Piuța, C. (Ocina). 3. Piușă b., ard. sec. al XVIII-lea.