opțiuni

Definiția cu ID-ul 971028:

Enciclopedice

PIU cuvînt onomatopeic și subst. „țurcă”; cf. piu subst. 1. Piu b., dobr. (RI XI 205). 2. Piuța, C. (Ocina). 3. Piușă b., ard. sec. al XVIII-lea.