Pavel (St.) m. apostolul păgânilor, mai întâi persecutor al creștinilor sub numele de Șaul, convertit în cale spre Damasc, predică Evanghelia în Azia-Mică și în Grecia, fu decapitat sub Nerone (66); serbat la 29 Iunie: Epistole.

Pavel I m. împăratul Rusiei, fiul Caterinei, căreia îi urmă pe tron și muri asasinat (1754-1801).

Pavel (†67 d. Hr.), sfânt, apostol, cel mai mare propovăduitor al învățăturii lui Iisus, supranumit apostolul neamurilor, n. la Tars, în Cilicia. Inițial ucenic al marelui învățat Gamaliel, devine fariseu și aprig prigonitor al creștinilor. Se convertește pe drumul Damascului, unde i s-a arătat Iisus. Este botezat de Anania, episcopul Damascului, schimbându-i numele din Saul în Pavel. După o perioadă de trei ani în Arabia, merge în Antiohia Siriei, de unde întreprinde cele trei călătorii misionare – în Cipru, Asia Mică, Pamfilia, Frigia, Galatia, Macedonia, Tesalia și Ahaia (Grecia) – după care urmează captivitatea din Cezareea și Roma din anii 61-63. A scris și 14 epistole, ultima (Epistola a doua către Timotei) fiind considerată testamentul său spiritual, scrisă în a doua sa captivitate de la Roma. Este martirizat în timpul împăratului Nero prin decapitare, ca cetățean roman, în același timp cu Petru, care a fost răstignit. Bis. îl sărbătorește la 29 iulie.

PAVEL, Dorin (1900-1979, n. Sebeș), inginer român. Prof. univ. la București. Studii și cercetări de mecanica fluidelor, hidraulică aplicată și mașini hidraulice. Importante proiecte de baraje și alimentări cu apă. Contribuții la elaborarea primului plan de electrificare a țării.

PAVEL, Ionel S. (1897-1991, n. București), medic român. Acad. (1990), prof. univ. la București. Fondator și director (1948-1967) al Centrului de Asitență a Diabeticilor din București. Unul dintre inițiatorii studiilor sistematice de hepatologie și diabetologie clinică în România; a militat pentru organizarea asistenței medico-sanitare a diabeticilor. Cercetări asupra fiziologiei și patologiei pancreasului, a tulburărilor funcționale ale colecistului, aspura diabetului zaharat etc. („Colecistopatiile”, „Obezitatea”, „Diabetul zaharat”, „Dietetica fiziopatologică și clinică”). Membru al mai multor academii și societăți științifice străine.

PAVEL, Constantin (1907-2000, n. sat Bucești, jud. Galați), teolog român. Prof. univ. la Institutul Teologic din București. Lucrări de teologie și filozofie morală („L’irreductibilité de la Morale à la Science des Moeurs”, „Problema răului la Sf. Augustin. Studiu de filosofie morală”, „Teologia morală creștină”, în colab.).

PAVEL 1. Amelia P. (1915-2003, n. București), istoric de artă și scriitoare română. Prof. univ. la București. Monografii și dicționare enciclopedice („Expresionismul și premisele sale”, „Desenul românesc în prima jumătate a secolului XX”, „Pictura românească interbelică”, „Dicționar de termeni de artă”, în colab., „Lexiconul de artiști Vollmer”, în colab.). 2. Toma P. (n. 1941, București), lingvist, teoretician al literaturii și eseist român. fiul lui P. (1). Stabilit în străinătate (1969). Prof. univ. la Princeton. Studii de literatură comparată („Fictional Worlds”, „Le Mirage linguistique”, „L’Art de l’eloigment”, „Povestiri filozofice”).

PAVEL (PAUL sau SAUL) (c. 10-63/67), apostol creștin. Considerat cel mai mare teolog și misionar al creștinismului timpuriu. L-a combătut pe apostolul Petru. Născut dintr-o familie iudaică din Tars (Cilicia), a avut o viziune în fața cetății Damasc și, primind o educație religioasă, s-a convertit la noua religie, deși, inițial, fusese un aprig prigonitor al creștinismului, botezându-se și schimbându-și numele din Saul în P. (c. 32). Începe lungi călătorii ca misionar în Orientul roman și Pen. Balcanică, fondând mai multe comunități creștine. Revenit la Ierusalim, este arestat (c. 56) și transferat la Roma, unde va fi martirizat în timpul lui Nero. O parte din scrierile sale adresate comunităților creștine s-au păstrat, fiind preluate în „Noul Testament” (cele 14 epistole care îi sunt atribuite de tradiția ecleziastică). Sanctificat, este sărbătorit la 29 iun., împreună cu Petru.

AARON, Petru Pavel (1709-1764, n. Bistra, jud. Maramureș), cleric și cărturar român; episcop unit al Transilvaniei (1752-1764). A organizat școlile din Blaj. A sprijinit restaurarea și ridicarea unor biserici și mănăstiri, înființarea unei tipografii.

BRĂTĂȘANU, Pavel (1857-1935, n. Șopîrlița, jud. Olt), om politic român. Membru al Partidului Național Român, apoi vicepreședinte al Partidului Național-Țărănesc (1926). A editat „La Roumanie” (1918-1919), apărut la Paris, în care a făcut cunoscută opiniei publice internaționale legimitatea dezideratului desăvîrșirii unității statale a românilor.

DAN, Pavel (1907-1937, n. Tritenii de Sus, jud. Cluj), prozator român. Nuvele realist-fantastice urmărind, într-o viziune lucidă, declinul satului arhaic transilvan („Urcan Bătrânul”).

PAVEL CEL MARE din Voivodeni (sec. 15), unul dintre conducătorii răscoalei de la Bobâlna (1437-1438).

PAVEL CHINEZUL (Cneazul) (?-1494), comandant de oști, comite de Timiș (1478-1494). A învins pe turci la Câmpul Pâinii (1479), Becicherec (1482) și Belgrad (1494).

PAVEL-PAUL lat. Paulus și Paullus < adj. paulus „mic”, gr. ∏αῦλος. I. Din forma calend. 1. Pavel, -escu; -ești s. 2. Pavăl (C Ștef; Isp II²). 3. Păvăl/aș (Sd XV 54); -eț, țig. (B răz 47); -oiu (Ul 20); -oae, marital (Cand); -on hațeg. (Cand 173). 4. Păvelescul, Stan (16 B I 144). Scurtări din Păvelică: Velicâ, Brânză (Bîr I); + -an; Velean (16 B VI 306), v. și Vel (Partea II-a). 5. Cu apoc.; Pava (Sd VI 243); Pavea, țig. (16 B II 16); Pavu etc. 6. Paveu (Moț), explicat de O. Dens. (Curs 180), ca iranic. II. Forma veche romînească Paul < lat. Paullus; 1. – frecvent în sec. XVI -XVII (16 B I 30, 125 și IV 176); – mold. (16 A I 524); – olt. (Sur VI); reluat ca n. modern Paul, Păulică. Paul cel bătrîn din Păulești (17 B II 361). 2. Păulel, I., mold., 1605 (Sur XXII; 17 A I 36, V 313); – Lupul (Isp II²). 3. Paulovich (Vlah PB); Păul/escu, Mogoș (Sur VI); – eani s., 1597 (Hasdeu, Cuv. I. 79) -easa, -ești, -eni ss.; -eș act.; -eț, P., mold, (Sd VII 63); -ică (Șez); -ina f. (Mîneci); -iș s. ard. (An C V). 4. Fără socotit ca articol: Pau (17 A I 36); pren.: – Băsărăbescu (AO XXI 192); Piscul Paului (RA V 71); v. și Donat (AO XX 281). 5. Păuța f. mold., (Sd XXII 355). 6. + -uc: Pauc, Păucescu, dar cf. și rus. пaук „păianjen”. 7. + ușa: Păușa, Pâușești ss., cf. subst. paus și blg. пaук „ciocan mare”. 8. Actual: Paulian. III. Din gr. ∏αῦλος: 1. Pavlu, C., act. 2. Pavle, țig. (16 B II16). 3. Păvligu (Am 157). IV. Alte origini: Din magh. Pal 1. Pal, Vîrfu lui Pal t. (Bz). 2. + -ache, Palache din Cotenești (16 B IV 308). 3. + -cu: Palcu (Ard); Palcău, Ion (Bîr I). 4. Din arm. Bogos „Paul”: Boghos, Seb., armean (RI IX 132); Bogos, mold., 1750, 5. Din rus ∏aшa, Pașa act.; din ucr. ∏aшкo < Pavel: Pașcu, v. Paște II.

Paul (Pavel) Unul dintre cele mai răspîndite și frecvente prenume europene, Paul continuă pînă în vremea noastră un vechi cognomen roman Paul(l)us, a cărui semnificație era transparentă datorită corespondenței cu adj. paul(l)us „mic” (cuv. de origine indo-europeană înrudit cu lat. paucus, pauper „sărac”, gr. pauros „mic” etc.). Răspîndirea și popularitatea de care s-a bucurat fostul cognomen roman se poate explica și prin cultul deosebit de important al apostolului Paul (Pavel) încă din primele secole ale erei noastre. Numele alături de → Petru, este unul dintre cele mai vechi și frecvente prenume ale Europei; mai puțin folosit în evul mediu, Paul își recapătă popularitatea începînd din sec. 16. Numeroșilor martiri și sfinți cu numele Paul (Pavel) celebrați de biserică, li se adaugă Páula (forma de feminin, veche și frecventă), Paulínus și Paulína (derivate cu suf. -inus, -ina de la Paulus), Paulianus (format cu suf. -anus) etc. În română sînt în uz Paul și Pavel; prima formă corespunde lat. Paulus și a pătruns la noi prin influență catolică (este frecvent în sec. 16 – 18), Pavel, forma calendaristică, se explică prin filieră greco-slavă (gr. Paulos ca urmare a transformării diftongului -au- în -av-, se pronunță Pavlos). Atestat documentar încă din sec. 15, numele în discuție are la noi o bogată familie de forme și derivate, dovedind diverse influențe (slave, maghiare, grecești etc.): Pavel, Pavăl, Păvălaș, Pavelică, Velică, Pava, Pavu, Pavlu, Pavle, Pașa, Pașca, Pal, Palache, Palcu, Paloș, Paul, Păuleș, Păuleț, Păulică, Păulina, Păuța, Păvălucă, Pălcuș etc. Mai frecvente sînt Paul, Paula, Paulina, Polina, reluate din Occident. ☐ Engl. Paul, fr. Paul, Paule, Paulet, Paulette, Paulien, Paulin, Pauline etc., germ. Paulus (hipoc. Pohl, Pahl), Paula, Paulinus, it. Paolo, Paola, Paolino, Paolina etc., magh. Pál, Paula, Paulina, Polett, sp., port. Pablo, bg. Pavel, Pavko, Pavle, Pavlo etc., rus. Pavel, Pavla, Pava, Pașa, ucr. Pavlo, Pașko etc. ☐ Scriitorii Paul Verlaine, Paul Valéry, Paul Eluard, muzicienii Pablo Sarasate, Pablo Casals, Paul Hindemith, pictorii Paolo Caliari sau Veronese, Paul Cezanne, Paul Gauguin, Paul Klee, Pablo Picasso etc. ☐ Paul și Virginia, cunoscut roman al lui Bernardin de Saint-Pierre.