miera v vz mira¹

Mira = Myrrha.

Mira, unul dintre marile porturi ale comerțului cu grâu între Egipt și Roma situat în regiunea Lichia. Aici a poposit un moment apostolul Pavel, legat în lanțuri, în drumul său spre Roma și tot aici și-a desfășurat activitatea pastorală marele ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei.

Mira, -n, -neea v. Miron II 3, 4.

*MIRA, a se, vb.: Demirat fam ard. sec. al XVIII-lea.

MIRA CETI, stea din constelația Balena, a cărei strălucire este variabilă între mărimile 1,7 și 9,6, cu o perioadă de 332 ± 9 zile. Prima stea variabilă cunoscută; a fost descoperită, în 1596, de astronomul german D. Fabricius.

MIRA DE AMESCUA, Antonio (1574-1664), prelat și dramaturg spaniol. Operă dramatică punând accentul pe amploarea intrigii și complicațiile subiectului. Comedii pe teme istorice, religioase, de moravuri și autos sacramentales („Sclavul demonului” – capodopera sa, versiune a legendei lui Faust, „Roata norocului”, „Hangița cerului”).