Manta (Banul) m. faimos general al lui Mihai Viteazul.

măntauă sf vz manta

manta Dicționarele noastre inserează, fără nici o explicație, expresia a-și găsi mantaua „a păți ceva neplăcut”. Singur Scriban rezumă o poveste puțin inteligibilă, care ar sta la baza expresiei. Aceleași dicționare inserează cuvîntul alagea „pățanie”, „încurcătură” și, ca un cuvînt diferit, alagea „stofă vărgată”. ȘIO, I, p. 14, le consideră, probabil cu dreptate, același cuvînt. În orice caz bănuiesc că ele au fost înțelese așa, iar a-și găsi mantaua nu este decît o traducere a lui a-și găsi alageaua.

MANTA (sec. 16), boier din Țara Românească. Mare dregător în timpul domniei lui Mihai Viteazul. A înfrânt pe tătari la Șerpătești (ian. 1595) și a cucerit Brăila (mart. 1595) de la turci.

Mant/a, -e, -ea, -escu v. Mamant 3 – 5.