mancă¹ sf [At: PRAV. 99 / V: mamcă, (rar) mân~ / Pl: ~-nce $/ E: ucr мамка] (Mol) Doică.

mâncă¹ sf vz mancă¹

MANCĂ subst. mold. „doică”, și MANCAȘ. 1. Mancă f., mold. (Sd XI 87). 2. Mancu b. (Hur); – (Diac (16 B VI 189); – mold. (17 A II 233) 2. Mancaș, fam., mold. (Șez); Mancăși, Ion (Sd XXII 333); Măncaș (Sd XVI). 3. + -oi: Mîncoi s.