mag¹ a [At: TODORAN, GL. / Pl: magi / E: nct] (Reg; d. oameni) Care mănâncă sau bea mult.

mag² sm [At: N. TEST. (1648), 4/22 / Pl: magi, (înv) magi / E: slv магъ] 1 Preot la unele popoare orientale din Antichitate. 2 (Înv) Filozof. 3 (Bis) Fiecare din cei trei regi care au venit la Betleem să se închine lui Hristos. 4 (Fig) Sol. 5 Astrolog. 6 Magician.

Mag, -a v. Magdalina 10.

MAG subst. mag, din datina Vicleimului; cf. și ung. mag „sîmbure”. 1. Mag, Ion fam., act.; – Margareta din Satu-Mare act; -ul (Ard; Sd XI 53); Măgulești s. (16 B III 285). 2. Maga, V., mold., 1766 (Sd VII 377); – țig. (Sd XVI); Magă, Ioan (Vr C); în genitiv Magăi b. (17 A V 152). 3. Măgioara t. 4. Măgaia b. olt. (16 B V 338); Măgăia moșn., olt. (AO X 129). 5. Maganu, V. mold. act.; -lui, Dealul t. 6. Magoe b. (17 B IV 32). 7. Cf. Măghina f., mold., 1709 (BCI IV 193).