LUNG adj. I. 1. Lungu frecv. ca nume; -Roman, ard. (Met 284); -l (Ștef; Tec I; Glos; Drag 309) etc.; -lescu; -leac -leț; Lung/escu -ești, -eni, -ani ss.; Alungulesei 2. Lunga b. (17 B III 209); – fam. act.; – Șt. (16 B VI 245). 3. Lungaș (Rel; 13-15 B 55; 16 B II 337; Div 59; Ț-Rom 103) etc. Lungar (Meșt Cr) 4. Lungociu țig. (16 B V 19); -l b (C Bog). II. Echivalente, traduse sub influența politică sau culturală străină: 1. Din ung. hosszu „lung”: Hossu prelat ard.; Hosa, V., ard. 2. Din slav длъгъ cu același sens: v. Dîlgă: din rus. долгий: v. Dolg. 3. Cu fon. ucr., Dolha zis Lungul (Ștef).