molișor, ~oară [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~oare / E: moale¹ + -ișor] 1-10 a (Pop; șhp) Molcuț (1-10). 11 a (Îdt) Plăcut la atingere. 12 sfp Mică plantă erbacee din familia orhideelor, cu tulpina dreaptă, în trei muchii, cu două-trei frunze lanceolate bine dezvoltate, iar cu celelalte rămase nedezvoltate, cu flori verzi-gălbui, dispuse într-un spic la vârful tulpinii (Liparis loeselii).

MOLIȘOR, -OARĂ, molișori, -oare, adj., s. f. pl. 1. Adj. (Rar) Molicel. 2. S. f. pl. Mică plantă erbacee din familia orhideelor, cu tulpina dreaptă și cu flori verzi-gălbui, dispuse în spic la vârful tulpinii (Liparis loeselii). – Moale + suf. -ișor.

molișor adj. m., pl. molișori; f. sg. molișoară, pl. molișoare

LIPARIS L. C. Richard, LIPARIS, fam. Orchidaceae. Gen originar de pe aproape tot globul, în afară de regiunile arctice, cca 285 specii de orhidee, terestre sau epifite. Flori (petale îndepărtate, cele exterioare fiind libere sau concrescute, labei bilobat, trilobat sau fără lobi, dentat sau nedentat, antere cu 4 polinii) mici, pedunculate, în ciorchine terminale. Frunze verzi, pieloase.