LEVĂNȚICĂ s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori albastre plăcut mirositoare, întrebuințată în medicină și în industria parfumurilor; lavandă (Lavandula angustifolia). [Var.: levențică, livănțică s. f.] – Levantă (înv. „levănțică” < ngr.) + suf. -ică.

LEVĂNȚICĂ f. Plantă erbacee cu flori albastre, plăcut mirositoare, folosită în medicină și în industria parfumurilor. [G.-D. levănțicii] /levantă + suf. ~ică

levănțică s. f., g.-d. art. levănțicii

LEVĂNȚICĂ s. (BOT.) 1. (Lavandula angustifolia) lavandă, (înv. și reg.) spichinat, (înv.) șpic. 2. (Lavandula officinalis) (rar) levant, (reg.) aspic, spichinat.

LAVANDULA L., LEVĂNȚICĂ, fam. Labiatae. Gen originar din India, Insulele Canare, regiuni mediteraneene, arbuști, semiarbuști sau erbacee, bienale. Flori (corolă bilobată, violetă, albastră, lobul superior cu 2 crestături, cel inferior cu 3 crestături, stamine libere, caliciul Cilindric 5-dințăt, cu 13-15 nervuri, albastru, păros) plăcut mirositoare, dispuse 2-10 în verticile reunite într-o inflorescență spiciformă, lungă pînă la 10 cm, fără peduncul. Frunze opuse, foarte înguste, cu margini revolute, nedivizate sau divizate.