sugel sm [At: LB / V: (reg) sâng~, sujir / Pl: ~ei / E: cf lat sigillum, it sugello cf și sânge] 1 (Med; pop) Panarițiu. 2 (Buc) Bătătură¹ (6). 3 (Bot; reg; șîc ~-roșu) Urzică-moartă (Lamium purpureum). 4 (Bot; rar) Urzică-moartă (Lamium maculatum). 5 (Îc) ~-alb Plantă erbacee cu frunze pețiolate și flori albe Si: urzică-moartă, (reg) fața-mâței, mierea-ursului-cu-flori-bălăi, urzică-albă, urzică-creață, urzică-moartă-albă, urzică-surdă, urzici-mortărețe (Lamium album). 6 (Reg; îc) ~-galben Gălbiniță (Laleobdolon luteum). 7 (Reg; îc) ~-roșu Tătăneasă (Symphytum officinale). 8 (Bot; reg) Ciuboțica-cucului (Primula veris).

zabră sf [At: BORZA, D. 73 / V: (reg) zeabră, zeabre, zebre, zebrea / Pl: ~re / E: ns cf zebră] 1 Plantă erbacee din familia labiatelor cu frunze ascuțite sau ovale, cu flori liliachii sau roz și cu pete purpurii, care crește prin locuri umede în păduri, în tufișuri sau prin grădini Si: (reg) urzică moartă (Galeopsis pubescens). 2 (Bot; reg) Cânepiță (Galeopsis speciosa). 3 (Bot; reg) Tapoșnic (Galeopsis laudanum). 4 (Bot; reg; îf zeabră, zebre, zebrea) Lungurică (Galeopsis tetrahit). 5 (Bot; reg; îf zebrea) Gălbiniță (Lamium galeobdolon).

SUGEL, sugei, s. m. 1. Mică plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori purpurii, trandafirii sau albe (Lamium purpureum). ◊ Sugel alb = plantă erbacee cu frunze pețiolate și flori albe (Lamium album). ◊ Compus: sugel-galben = plantă erbacee cu frunzele pețiolate și flori galbene-aurii (Galeobdolon luteum). 2. (Pop.) Panarițiu. – Lat. sigillum (după suge).

URZICĂ, urzici, s. f. 1. Gen de plante erbacee din familia urticaceelor, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri urticanți, folosite în industria textilă, în medicină și în alimentație (Urtica); plantă din acest gen. ◊ Compus: urzică-moartă = plantă erbacee medicinală cu flori roșii-purpurii (Lamium maculatum). 2. Țesătură fabricată din fibrele urzicii (1), din care se confecționează saci. 3. Compus: (Zool.) urzică-de-mare = nume dat mai multor specii de actinii ale căror tentacule sunt urticante. – Lat. urdica (= urtica).

SUGEL¹ ~i m. Plantă erbacee rău mirositoare, cu tulpina în patru muchii, cu frunze de forma inimii și flori roșii. * ~-alb sugel cu flori albe sau albe-gălbui. ~-galben sugel cu flori galbene-aurii. /<lat. sigillum

SUGEL² ~i m. pop. Inflamație purulentă a țesuturilor degetelor; panarițiu. /<lat. sigillum

URZICĂ ~ci f. 1) Plantă cu tulpina erectă, având frunze opuse, inegal dințate, acoperite (ca și tulpina) de peri urticanți, folosită în industria textilă, în medicină și ca aliment. ◊ ~-moartă plantă erbacee asemănătoare cu urzica, dar cu peri neurticanți și cu flori albe sau roșii-purpurii. 2) Țesătură pentru saci, confecționată din fibrele unei astfel de plante. [G.-D. urzicii] /<lat. urdica

urzică s. f., g.-d. art. urzicii; pl. urzici

sugel s. m., pl. sugei, art. sugeii

urzică s. f., g.-d. art. urzicii; pl. urzici

SUGEL s. (BOT.) 1. (Lamium purpureum) urzică moartă, (reg.) țigancă. 2. sugel-alb (Lamium album) = urzică moartă, (reg.) fața-mâței, urzică albă, urzică creață. 3. sugel-galben (Galeobdolon luteum) = (reg.) gălbiniță.

SUGEL s. v. panarițiu.

LAMIUM L., SUGEL, URZICĂ MOARTĂ, fam. Labiatae. Gem originar din Europa, Asia și nordul Africii, cca 45 specii, erbacee, anuale sau perene, majoritatea cu tulpini patrunghiulare, cu frunze lipsite de stipele. Flori hermafrodite, caliciu cu 5 dinți, corolă bilabiată, labiul superior boltit, cel inferior cu 2 lobi mici, laterali, uneori lipsesc, lobul mijlociu invers-cordiform, 14 stamine.