lapă sf [At: CIHAC II, 668 / Pl: ? / E: ngr λαπᾶς] (Înv) Zeamă groasă Si: terci.

IAPĂ subst. 1. – Toader (17 A IV 456; Glos). 2. Iapeș (16 B IV 483); Iapăș (17 B IV 525). 3. Epanul și Epanca (Ard). 4. Iapă-rea, Ș., act. 5. Iapotă (Sd XVI); – Ivanco (17 A IV 104); variante; lapotî, mold., 1617, (RI XII 256); Epot/escul (ib); -ești s. (Isp II²) și Ipătești, care se confundă cu Ipate + -ești, azi Ipotești 3 sate. 6. Epu, Toli, ar. (Cara 34); Epă ar. (Fărș).