Hus (Huss), Jan (1369-1415), reformator religios ceh, rector al Universității din Praga, adept al învățăturilor lui Wycliff și inițiatorul mișcării religioase și social-politice husite. Excomunicat încă din 1410 de papa Alexandru V, a fost condamnat ca eretic de Conciliul din 1415 și ars pe rug. Este considerat ca martir național ceh și patronul Bis. naționale cehe.

HUS, Jan (1369-1415), reformator religios ceh. Magistru și rector al Univ. din Praga. Inițiatorul husitismului (1409). Adept al lui Wycliffe. Excomunicat (1410), condamnat ca eretic de Conciliul de la Constanța și ars pe rug. Erou național al poporului ceh. Folosind, în opera sa, alături de limba latină și limba cehă (căreia, în lucrarea „De orthographia boemica”, îi fixează principalele reguli de ortografie). H. este considerat creatorul limbii literare cehe.

HUS ebr. fiul lui Ham; Ioan Hus reformator ceh; cf. ceh și ucr. Xyc < гуcь „gîscă”. 1. Hus (11 – 13 G I 147; Dm); -ova s. (G Ștef); -ul (Dm; Ștef; Băl II; G Bog); -ea (Dm; Ard); -ea, Stanciu (Sur IX); -an, Oghene, mold. (Sd XV 210). 2. Husa, I., ar. (Cara 92). 3. Huscovici, D-tru (16 A IV 255). 4. Husin (Ștef; Băl III). 5. Husia s. ard. și -ni s. (G Bog); Husei s.; Hușești (Husești) (Ur XXII 288); Hușii s. și oraș < Husili, după I. Bogdan (Ștef II 191). B. P. Hasdeu și Iorgu Iordan admit expl. top. Huși < antroponim Hus, dar E. Petrovici (Romanoslavica IV 51 – 2) îl derivă < ucr. гуcи «gîște». Forma Husa la aromîni ar justifica originea biblică a numelui.