Hermes m. 1. numele grec al lui Mercuriu; 2. (Trismegist), numele grec al zeului egiptean Thoth, autor de cărți misterioase.

Hermes, fiul lui Zeus și al pleiadei Maia, s-a născut într-o peșteră pe muntele Cyllene, din Arcadia. Încă de timpuriu, Hermes și-a vădit aptitudinile și talentele. Abia născut, copilul a ieșit din scutece și a fugit pînă în Thessalia, de unde a furat cirezile pe care le păștea acolo fratele său, Apollo. Nimeni nu l-a văzut în afară de un cioban, pe nume Battus (v. și Battus 1.). După ce a ascuns animalele, Hermes s-a întors înapoi în peștera în care s-a născut. Acolo, la intrare, a găsit o broască țestoasă și, cu ingeniozitatea-i caracteristică, a întocmit din carapacea ei o liră. Între timp Apollo a luat urma hoțului și, ajuns la peștera cu pricina, l-a silit pe Hermes să-i înapoieze vitele. Auzind însă sunetul minunat al lirei, zeul s-a învoit să i le lase în schimbul noului instrument. Mai tîrziu, tot de la Apollo a primit Hermes și faimosul caduceu, care a devenit – alături de pălăria cu boruri largi și de sandalele de aur înaripate – unul dintre atributele zeului. Mîndru de istețimea fiului său, Zeus l-a făcut pe Hermes mesagerul zeilor. În această calitate, în majoritatea legendelor Hermes joacă un rol secundar. El participă, de pildă, la gigantomahie, le însoțește pe cele trei zeițe olimpiene pe muntele Ida, conducîndu-le în fața judecății lui Paris, îl ajută pe Odysseus să învingă vrăjile Circei, mijlocește tîrgul dintre Heracles și Omphale, la porunca lui Zeus îl însoțește prin lume pe micul Dionysus urmărit de mînia Herei etc. Hermes era zeul comerțului și al călătorilor – și, pentru acest atribut, i se ridicau statui la toate răspîntiile – dar și al hoților și al borfașilor. El era protectorul păstorilor și călăuza umbrelor celor morți către meleagurile Infernului. În general, era considerat drept patronul muzicii, al oricărei invenții, al meșteșugurilor etc. În mitologia romană zeul mesager purta numele de Mercurius.

Hermes, zeul comerțului și al drumurilor în mitologia greacă, solul zeilor, patronul hoților, întruchiparea iscusinței și a șireteniei, fiu al lui Zeus și al Maiei. La romani îi corespundea Mercur.

HERMES, Georg (1775-1831), teolog și filozof german. Prof. univ. la Münster și Bonn. A dezvoltat doctrina filozofică a hermesianismului (condamnată de papa Grigore XVI, 1835), care cerea interpretarea rațională a dogmei creștine („Dogmatica creștin-catolică”).

HERMES 1. (În mitologia greacă) zeul comerțului și al drumurilor, mesagerul zeilor, patronul hoților, întruchiparea iscusinței și a șireteniei. Fiul lui Zeus și al Maiei. Ocrotitor al turmelor și cirezilor. Atributele sale erau caduceul, pălăria cu boruri largi (petasos), sandalele de aur cu aripi. Este considerat inventatorul lirei. La romani îi corespunde Mercur. 2. Mic asteriod (diametru c. 1,5 km) care se poate apropia destul de mult de Pământ (până la câteva sute de mii km). Descoperit, în 1937, de astronomul german K.W. Reinmuth.

Nomius, denumire purtată de zeii Apollo, Hermes și Pan, în calitatea lor de divinități protectoare ale păstorilor.

HERMES TRISMEGISTUS („Hermes cel de trei ori mare”), zeu sapiențial, recompus în miturile grecești după modelul zeului egiptean Thot. I s-au atribuit mai târziu un număr mare de scrieri inițiatice sacre, de magie și alchimie (cărți sau texte ermetice). În Evul Mediu era considerat părintele alchimiei și al magiei.