Hermes, fiul lui Zeus și al pleiadei Maia, s-a născut într-o peșteră pe muntele Cyllene, din Arcadia. Încă de timpuriu, Hermes și-a vădit aptitudinile și talentele. Abia născut, copilul a ieșit din scutece și a fugit pînă în Thessalia, de unde a furat cirezile pe care le păștea acolo fratele său, Apollo. Nimeni nu l-a văzut în afară de un cioban, pe nume Battus (v. și Battus 1.). După ce a ascuns animalele, Hermes s-a întors înapoi în peștera în care s-a născut. Acolo, la intrare, a găsit o broască țestoasă și, cu ingeniozitatea-i caracteristică, a întocmit din carapacea ei o liră. Între timp Apollo a luat urma hoțului și, ajuns la peștera cu pricina, l-a silit pe Hermes să-i înapoieze vitele. Auzind însă sunetul minunat al lirei, zeul s-a învoit să i le lase în schimbul noului instrument. Mai tîrziu, tot de la Apollo a primit Hermes și faimosul caduceu, care a devenit – alături de pălăria cu boruri largi și de sandalele de aur înaripate – unul dintre atributele zeului. Mîndru de istețimea fiului său, Zeus l-a făcut pe Hermes mesagerul zeilor. În această calitate, în majoritatea legendelor Hermes joacă un rol secundar. El participă, de pildă, la gigantomahie, le însoțește pe cele trei zeițe olimpiene pe muntele Ida, conducîndu-le în fața judecății lui Paris, îl ajută pe Odysseus să învingă vrăjile Circei, mijlocește tîrgul dintre Heracles și Omphale, la porunca lui Zeus îl însoțește prin lume pe micul Dionysus urmărit de mînia Herei etc. Hermes era zeul comerțului și al călătorilor – și, pentru acest atribut, i se ridicau statui la toate răspîntiile – dar și al hoților și al borfașilor. El era protectorul păstorilor și călăuza umbrelor celor morți către meleagurile Infernului. În general, era considerat drept patronul muzicii, al oricărei invenții, al meșteșugurilor etc. În mitologia romană zeul mesager purta numele de Mercurius.