haram În BL, IV (1936), p. 87-89, am arătat că în romînește turcescul haram „cîștig nepermis” s-a amestecat cu halal „bravo !”? și cu gr. χαρά „bucurie”, în așa fel încît de multe ori este foarte greu să spunem cu care original aveam de-a face într-o frază dată. Cred că situația este încă și mai complexă, pentru că în unele cazuri mai apare încă un original. ȘIO, I, p. 207, sub cuvîntul haram, introduce o întrebuințare substantivală, cu înțelesul de „blestem” (a mânca haram „A spune minciuni”, cf. turc. haram yemek „voler”, literalmente ,,manger de l'argent ilicite„), cu două exemple din Creangă : haram de capul vostru și măi, tartorule, nu mînca haram și spune drept. Traducerea ”blestem„ este vizibil greșită, și în orice caz se referă numai la primul citat (dar sensul nu este de ”blestem„ ci ”vai„, cf. BL, IV (1936), p. 88). Cât despre cel de-al doilea citat, este evident că turc. haram yemek nu are nimic de-a face cu a mînca haram : sensul în turcește reiese în mod nesilit din simpla alăturare a celor două cuvinte, pe cînd în romînește nu se vede ușor raportul între ”a consuma un câștig ilicit„ și ”a spune minciuni„. La cele două citate din Creangă, DA mai adaugă unul din Alecsandri : mănînci haram . . . n-am luat nici o leafă, iar explicarea expresiei este ”a face un lucru sau a vorbi vorbe fără de rost, de clacă„. ”Mi se pare evident că aici haram este un eufemism pentru rahat, care la rîndul lui este întrebuințat eufemistic în locul unei expresii și mai grosolane (vezi Iorgu Iordan, Stilistica, p. 89-90). Copiii spun adesea harat în loc de rahat, ceea ce a putut ajuta la înlocuirea acestui din urmă cuvînt prin haram.

HARAM, mold. (Isp III¹), < subst.