FLORII n. pr. f. pl. Sărbătoare creștină, care evocă intrarea lui Hristos în Ierusalim, sărbătorită în duminica dinaintea Paștelui; Duminica Floriilor. – Lat. *florilia (= Floralia).

florii sfp [At: MARIAN, SE. II, 255 / E: *florilia (=Floralia)] 1 Sărbătoare creștină care cade în duminica dinaintea Paștelui, comemorând intrarea lui lisus Cristos în Ierusalim Si: duminica Floriilor, duminica florilor, staurile-florii, duminica vlăstarilor. 2 Pâinișoare de grâu (împletite în formă de spirală) care se împart de Florii (1).

FLORII s. f. pl. Sărbătoare creștină, care cade în duminica dinaintea Paștelui; duminica Floriilor. – Lat. *florilia (= Floralia).

FLORII s. f. (În religia creștină) Duminica dinaintea paștelui. Departe-aș vrea de-aici să vii În alte lumi senine, În dimineața de florii Să mă cunun cu tine. GOGA, P. 41. Aproape de florii, profesorul Nanu mi-a dat drumul acasă. CREANGĂ, O. A. 286.

FLORII f. pl. Sărbătoare creștină în cinstea intrării lui Isus Hristos în Ierusalim, care cade în duminica dinaintea Paștelui; Duminica Floriilor. /<lat. florilia

Florii f. pl. Dumineca înainte de Paști, când se împart flori în biserică.

floriĭ f. pl. (d. florĭ). O sărbătoare în Duminica din aintea Pașteluĭ în amintirea intrăriĭ luĭ Hristos în Ĭerusalim și la care se obișnuește a se ținea în mînă ramurĭ de salcie (mîțișorĭ). V. staul.

Florii (sărbătoare) s. propriu f. pl., art. Floriile (desp. -ri-i-) corectat(ă)

Florii s. propriu f. pl., art. Floriile

Florii s. pr. f. pl., art. Floriile

FLORII s. pl. (BIS.) duminica floriilor, (reg.) duminica vlăstarilor, staurile-florii (pl.).

FLORII s. pl. (BIS.) duminica floriilor, (reg.) duminica vlăstarilor, staurile-florii (pl.).

DUMINICA FLORIILOR s. (BIS.) florii (pl.), (reg.) duminica vlăstarilor, staurile florii (pl.).

DUMINICA FLORIILOR s. (BIS.) florii (pl.), (reg.) duminica vlăstarilor, staurile florii (pl.).

Florii, s.f., pl. (Staulele florilor) – (rel.) Sărbătoare precreștină (ofranda colacilor de grâu, masa moșilor de Florii, comemorarea morților), peste care s-a suprapus o sărbătoare din calendarul creștin (intrarea lui Iisus în Ierusalim). Cu acest prilej, în satele din Maramureș se fac colaci împletiți (numiți florii) care se dau pomană sau se consumă de întreaga familie: „La Florii facem un colac în formă de cruce. Îi zâce florie. Să face câte unu la tăți câți îs în casă. Unu’ din ei se dă la săraci. Ceilalți să mănâncă în familie” (Bilțiu, 2009; Ieud). Staulul oilor este împodobit cu flori și frunze verzi, „să sie oile vlăstoase”, iar sâmbrașul (ciurdarul, văcarul, păcurarul) primește un colac sau o plăcintă, pe care trebuie să o mănânce „pă câmp stând la vite”, pentru „sporu’ turmei de oi”: „Când scoatem oile, facem o turtă ca o plăcintă rotundă. Deasupra, pă margine, ave on inel și înăuntru’ inelului nouă bucăți de aluat care erau mieluțî. La turtă îi zâce Staulul florilor” (Bilțiu, 2009: 93; Ungureni). Tot în ziua respectivă, în Țara Lăpușului, sunt comemorați morții: „Înainte o făcut moși la biserica veche, la cimitir și în curtea bisericii. Să dăde pomană on vas și on colac. (...) Amu fac numai masa moșilor din curtea bisericii, la mesăle din lespezi de piatră, unde stă fiecare femeie unde i-i locu’, care nu să schimbă cât trăiești” (idem; Cupșeni). – Lat. *florilia (= Floralia) (DEX, MDA).

Florii, praznic împărătesc cu dată schimbătoare, care se sărbătorește în duminica premergătoare Învierii Domnului (a șasea duminică din postul mare), în amintirea intrării triumfale a lui Hristos în Ierusalim și a întâmpinării Lui de către locuitorii orașului cu ramuri de finic; Duminica Floriilor; Duminica florilor; Duminica stâlpărilor.