ficus sm [At: PETRESCU, P. V. 24 / Pl: ~uși / E: lat ficus] Plantă exotică lemnoasă cu frunzele mari, groase, totdeauna verzi și strălucitoare, cultivată la noi ca plantă ornamentală de interior (Ficus elastica).

FICUS, ficuși, s. m. Plantă exotică cu frunzele mari, groase, totdeauna verzi și strălucitoare, cultivată la noi ca plantă ornamentală de interior (Ficus elastica). Ficusul a crescut prea mare și am fost nevoită să-l scot în balcon. ANGHEL-IOSIF, C. L. 86.

FICUS s.m. Plantă exotică (la noi ornamentală) cu frunze mari, groase, totdeauna verzi și lucioase. [< lat. ficus].

FICUS s. m. plantă lemnoasă (sub)tropicală cu frunze mari, groase, lucioase, totdeauna verzi. (< lat. ficus)

FICUS ~și m. Arbust exotic veșnic verde, cu frunze mari, ovale și lucioase, cultivat în scopuri decorative. /<lat. ficus

*fícus m., pl. ficușĭ (lat. ficus, smochin). O plantă cactee originară din America și cultivată pin grădinĭ, numită și nopal și broască, ĭar în bot. opúntia ficus indica (Opunție, nopal orĭ broască îs numirĭ maĭ propriĭ).

ficus s. m., pl. ficuși

ficus s. m., pl. ficuși

ficus s. m., pl. ficuși

FÍCUS (< lat. ficus) s. m. Denumire dată plantelor lemnoase tropicale și subtropicale din genul Ficus, familia moraceelor; se cunosc c. 1.000 de specii. Ca plantă decorativă este răspândită specia Ficus elastica.

FICUS U., FICUS, fam. Moraceae. Gen originar din regiunile tropicale ale Africii, Americii, Asiei, Australiei, cca 2 000 specii, lemnoase, arbori sau arbuști, mai rar cu tulpini urcătoare, de obicei cu latex. Frunze persistente sau caduce, coriacee, alterne, mai rar opuse, cu limbul întreg, uneori dințat sau lobat, cu stipele concrescute, care acoperă mugurele terminal pînă ce frunzele încep să crească, apoi cad. Receptaculul de forma unei sfere, cărnos, închide atît florile mascule cît și pe cele femele.