DUNĂRE npr. f. 🌍 1 Ⓟ A se face ~ (de mînie), a se face ~ turbată, a se face foc și pară de mînie, a se mînia strașnic: știi că m’ai ars... zise părintele Duhu, ~ de mînios (CRG.); În vîrtej de nebunie se fac ~ turbată (ALECS.) ¶ 2 Cum se bate ~a (JIP.), numele unui danț popular.

Dunăre (după prepoziții – afară de cu – se întrebuințează nearticulat).

DUNĂRE fluviul 1. – Voinicul; Dunărescu, N. (Î Div). 2. Dunărințu, Ion (MO 16 mart. 1944). 3. Din forma slavă: Dunav, „Dunăre”; Dunav, sătean (17 B II 93). 4. Dunavăț, Gavril (16 A II 170), fiul lui Filipaș; este și numele unui braț al Dunării; – Cozma (16 A III 259). 5. Cf. Dunabul, V. (Sur V). 6. Din ung. Duna: Dună (Grd; Dunea (Ard) sau < Rădunea, cu afer., v. Radu III 35. Cf. blg. Dunja < subst. dunja „gutue”.