brândușă sf [At: ODOBESCU, S. III, 173 / V: -uș sm / Pl: ~șe, ~și / E: nct] 1 (Îs) ~ galbenă Plantă din familia iridiacee cu flori galbene Si: șofran brun, șofran galben, șofrănel galben (Crocus moesiacus). 2 (Șîc ~ de-primăvară, ~-de-munte, ~-albastră) Plantă din familia iridiacee cu flori albastre Si: nuscea, șofran, șofran de primăvară (Crocus heuffelianus). 3 (Șîs ~ albă, – mică) Plantă din familia iridiacee cu flori albe sau albastru-deschis Si: șofrănel (Crocus variegatus). 4 (Șîc ~de-toamnă, ~șa morților) Plantă din familia liliacee cu flori roșietice și liliachii Si: bălură, brândușele, brândușiță, brânduște, ceapa ciorii, crinu mâții, ghicitoare, viorele de toamnă, ruscea de poiană, șofran (Colchichum autumnale). 5 (Bot; reg) Lăcrămioare (Convallaria majalis). 6 (Bot; reg) Ghiocel (Galantus nivalis).

BRÂNDUȘĂ, brândușe, s. f. 1. Plantă erbacee cu flori violete în formă de pâlnie, care înflorește primăvara timpuriu (Crocus heuffelianus). 2. (În sintagma) Brândușă galbenă = plantă erbacee perenă cu florile galbene-aurii, ocrotită de lege (Crocus moesiacus). 3. Plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu frunze mari alungite și cu flori roșietice sau liliachii, care înflorește toamna și care este folosită în medicină (Colchicum autumnale); floarea-brumei. – Cf. bg. brenduška, scr. brnduša.

ȘOFRAN, șofrani, s. m. 1. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu florile violete cu linii purpurii, din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă, folosită în medicină, în bucătărie și în industrie (Crocus sativus). ♦ P. ext. Substanță colorantă extrasă din această plantă. 2. (Bot.) Șofrănel (1). – Din rus. șafran, pol. szafran.

ȘOFRĂNEL, șofrănei, s. m. 1. Plantă erbacee cu frunze liniare, cu florile albastre-liliachii; șofran (2) (Crocus banaticus). 2. (Bot.) Șofrănaș. – Șofran + suf. -el.

BRÂNDUȘĂ ~e f. Specie de plante cu rădăcina un bulb și cu flori de diferite culori, în formă de pâlnie. [G.-D. brândușei] /<bulg. brenduška, sb. brnduša

ȘOFRAN ~i m. 1) Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste, cultivată pentru substanța care se extrage din florile ei violete. 2) Substanță colorantă obținută din florile acestei plante și folosită în diferite scopuri (alimentare, industriale și medicinale). 3) și adjectival Soi de mere galbene, cu dungi portocalii-roșcate, care are miez suculent și gust dulce-acriu. /<sl. šafranu

brândușă s. f., g.-d. art. brândușei; pl. brândușe

șofran s. m. (sil. -fran), pl. șofrani

șofrănel s. m. (sil. -fră-), pl. șofrănei, art. șofrăneii

Crocus, tînăr nefericit, îndrăgostit de nimfa Smilax și transformat de către zei în planta numită șofran.

CROCUS L., ȘOFRAN, CROCUS, fam. Iridaceae. Gen originar din regiunea mediteraneană, cca 80 specii, (cca 10-15 cm înălțime), bulboase, vivace. Bulb globulos (cca 5 cm diametru), alb la interior, acoperit la exterior de resturile tunicii uscate, fibroase, brun-roșietice. Frunze lungi, liniare, foarte înguste (cca 1 cm), care se acoperă una pe alta la bază, formînd o tulpină falsă, dezvoltîndu-șe în jurul unei flori solitare lung-pedunculate (cu stigmate filiforme), constituită din periantul format din 6 petale colorate, oblongi, dispuse. în clopot (tubul periantului foarte lung), de culoare albă, violetă, galbenă, roz sau panașate cu alb sau violet. Sînt specii care înfloresc primăvara si specii care înfloresc toamna (Pl. 25, fig. 147).

BRÂNDUȘĂ s. (BOT.) 1. (Colchicum autumnale) (reg.) bălură, brândușei (pl.), ghicitori (pl.), ceapa-ciorii, floarea-brumei, ruscea-de-poiană. 2. (Crocus heuffelianus) (reg.) mițuvele (pl.), ruscea, șofran, șofrănel. 3. (Crocus reticulatus) (reg.) șofran-vărgat. 4. (Crocus aureus) (reg.) șofran-galben. 5. brândușă albă v. șofran. brândușă galbenă v. șofran.

ȘOFRAN s. (BOT.) 1. (Crocus variegatus) șofrănel, brândușă albă. 2. (Crocus moesiacus) brândușă galbenă. 3. (Crocus banaticus) șofrănel.

ȘOFRAN s. v. brândușă, codălbiță, sfrâncioc, șofrănaș.

ȘOFRĂNEL s. (BOT.) 1. v. șofran. 2. (Crocus banaticus) șofran. 3. (Cirsium furiens) (reg.) crăpușnic.

ȘOFRĂNEL s. v. brândușă, șofrănaș.