O definiție pentru Comar

Enciclopedice

COMAR subst. (o parte a hamului) < subst. coamă; cf. blg. комаp „țînțar”. 1. Comărești s. 2. Comariciu (Dm). 3. Comarca s. (16 B IV 270). 4. Comarița, fam. buc. (M Put 131).

Intrare: Comar
Comar nume propriu
nume propriu (I3)
  • Comar

Exemple de pronunție a termenului „Comar” (2 clipuri)