Definiția cu ID-ul 966014:
Enciclopedice
COMAR subst. (o parte a hamului) < subst. coamă; cf. blg. комаp „țînțar”. 1. Comărești s. 2. Comariciu (Dm). 3. Comarca s. (16 B IV 270). 4. Comarița, fam. buc. (M Put 131).
Exemple de pronunție a termenului „comar” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2