3 definiții pentru Cocon

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cocon1 sm [At: CORESI, EV. 70/23 / V: cuc~ / Pl: ~i / E: nct] 1 Termen de politețe care denumește un bărbat Si: domn. 2 (Îvp) Fiu (aparținând unor părinți din clasele sociale înalte). 3 (Îrg) Copil mic, abia născut Si: prunc. 4 (Înv; irn) Boier tânăr. 5 (Bot; lpl) Planta Zinnia elegans.

cocon2 sm [At: DA / Pl: ~i / E: fr cocon] 1 Înveliș protector făcut din fire foarte subțiri, pe care le secretează larvele sau pupele unor insecte. 2 (Spc) Gogoașă a viermelui de mătase. 3 Înveliș protector făcut dintr-o substanță gelatinoasă care se solidifică și cu care își înfășoară ouăle unele animale nevertebrate.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COCON subst., derivat din tema coc; termen folosit cu sensul de „copil” și „tînăr” în sinaxare: Chelsie Coconul (Syn 8 ian); Cei șapte coconi din Efes (4 aug) etc. Din sec. al XIII-lea pînă în sec. al XVIII-lea coconi și cocoane însemnează „fii și fete” (Sd VI 490), fără distincție de clasă socială. I. 1. Coconul, Chelsie; Cocona, fiica lui C-tin Caragea, 1591 (Fil C 252). 2. Coconea, Dan (AO XIV 105). 3. Coconeț, Lazor (Sur XXIV); Coconeață, fam. (AO XXI 173). 4. Cocoaneș, fam., act. 5. Coconea, vecin (17 B IV 300). Cuconea 1608 (Cat. mold. I). 6. Cocoana f., 1572 (Sur XIX); Cucoana f. (16 A III 26); – fata Gligăi (Isp IV 2). II. Scurtat: 1. Conul t. (16 A 1 310); Conea, fam., act. 2. Conei, Stoian, munt. (RI XII 107); – Coman, munt., 1658 (BCI XII 104). 3. Conilă (Dm). 4. Cf. + -achi: Conachi, Costache poetul; – Manolachi (Bîr I), scurt. < coconachi; v. și Conac.

Intrare: Cocon
Cocon nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cocon