ciup³, ~ă [At: POGOR, HENR. 236/24 / Pl: ~i, ~e / E: srb čup(a)] 1 sm (Aco „de păr”) Șuviță de păr neîngrijită (sau zbârlită). 2 sm (Reg; la cai) Moț. 3 sm (Trs) Chișiță. 4 sf (Îrg) Femeie cu părul zbârlit. 5 sm (Bot; reg; îc) ~ul-cucului Floare nedefinită mai îndeaproape. 6 sm Lână ce rămâne în darac. 7 sm (Reg) Parte nefolositoare din câlții de cânepă. 8 sm (Reg) Arbore mic, bătrân și plin de crengi.

CIUP subst. „smoc de păr” și CIUPĂ, subst. „albie” (DLR). 1. Ciupa, fam., (act). Ciupe, (Viciu 15) și -a; Ciup/ăscul (Glos). 3. Prob. Ciupina (17 B III 13) < vb. a ciupi ( = a fura). 4. Ciupic, D., act. 5. + -lea: Ciuplea (17 B I 416) sau sinC. din Ciupelea. 6. + -oca: Ciupoca b. (Hur).