CIUP subst. „smoc de păr” și CIUPĂ, subst. „albie” (DLR). 1. Ciupa, fam., (act). Ciupe, (Viciu 15) și -a; Ciup/ăscul (Glos). 3. Prob. Ciupina (17 B III 13) < vb. a ciupi ( = a fura). 4. Ciupic, D., act. 5. + -lea: Ciuplea (17 B I 416) sau sinC. din Ciupelea. 6. + -oca: Ciupoca b. (Hur).