cinci [At: COD. VOR. 15/70 / E: lat cinque] 1 nc Număr situat între patru și șase și care se indică prin cifra 5 (sau V). 2 nc (Cva; reg; îe) A face numărul ~ A fura. 3 nc (Pop; îs) ~-ghiară Mână. 4 nc (Cva; îc) ~-degete Plantă erbacee târâtoare, din familia rozaceelor, cu tulpină simplă, cu frunze formate din cinci foliole și cu flori solitare, galbene, care crește prin locuri umede la marginea pădurilor, livezilor (Potentilla reptans) Si: (reg) argintie, băerile-inimei, buruiană-de-cinci-degete, frăgărea galbenă, frunză-de-cinci-degete, iarbă-cu-cinci-foi, iarba-degetelor, ochiul boului, scrintitoare. 5 nc (Cva; îae) Plantă erbacee din familia rozacee (Potentilla alba) Si: (reg) găinușe, găinuțe, palma-voinicului, scrintitoare. 6 nc (Cva; bot; reg; îae) Sclipeți (Potentilla erecta). 7 nc (Cva; bot; reg; îae) Buruiană-de-cinci-degete (Potentilla recta). 8 nc (Cva; bot; reg; îc)~-clopoței (sau clopoțele, coade, cote) Căldărușă (Aquilegia vulgaris). 9 nc (Cva; bot; reg; îc) ~clopoțele (sau foi) Ciuboțica-cucului (Primula veris). 10 nc (Cva; bot; reg; îc) ~-foi (sau ~foi-mari) Sănișoară (Sanicula europaea). 11 sm (Fam; îe) A nu avea (nici) un ~ (în buzunar) A fi lefter. 12 sm Semn grafic cu care se notează acest număr.

CINCI numeral, cf. și subst. cince <lat. cimex „ploșniță”, etim. Drăganu(DRI), „umflat” (DLR). Tratat ca nume, numeralul cinci va primi sufixele onomastice. 1. Cinci b., fam. (Vlah PB); 1641 (Glos). 2. Cincea b., munt., mold., ard. (Cat; DR I 293; 16 A I 511, V 66; Drăg 297 n. 2); – olt., 1635 (Hris 1229). 3. Cinciu, M., mold., act.; -I (16 B I 79, II 97, IV 38; 17 B II 84); Cinciulești (Cras); Cincilești, ceata, olt. (Î Div); Cincești s. (C Ștef). 4. Cinciș s. + -oi: Cincioi, Ion, 1800 (AO XIV 101) sau compus < cinci-oi. 6. Cincarul s., cf. subst. cincar „cal de cinci ani”.