CINCI numeral, cf. și subst. cince <lat. cimex „ploșniță”, etim. Drăganu(DRI), „umflat” (DLR). Tratat ca nume, numeralul cinci va primi sufixele onomastice. 1. Cinci b., fam. (Vlah PB); 1641 (Glos). 2. Cincea b., munt., mold., ard. (Cat; DR I 293; 16 A I 511, V 66; Drăg 297 n. 2); – olt., 1635 (Hris 1229). 3. Cinciu, M., mold., act.; -I (16 B I 79, II 97, IV 38; 17 B II 84); Cinciulești (Cras); Cincilești, ceata, olt. (Î Div); Cincești s. (C Ștef). 4. Cinciș s. + -oi: Cincioi, Ion, 1800 (AO XIV 101) sau compus < cinci-oi. 6. Cincarul s., cf. subst. cincar „cal de cinci ani”.