Calipso (nimfă; satelit al lui Saturn) s. propriu f., g.-d. lui Calipso

Calipso (nimfă) s. propriu f., g.-d. lui Calipso

Calipso = Callisto.

CALIPSO (KALYPSO) (în „Odiseea”), nimfă marină, regină a insulei Ogigia din M. Ionică. L-a reținut timp de șapte (sau zece) ani pe Ulise, încercînd să-l convingă să se căsătorească cu ea, oferindu-i în schimb nemurirea.

Calipso Rar întrebuințat ca prenume feminin, Kalypso era în mitologia greacă numele unei nimfe, fiică a lui Atlas și a zeiței Thetis. În Odiseea, Calípso încearcă să-l convingă pe Ulise, naufragiat în insula stăpînită de ea, Ogygia, să se căsătorească cu ea, în schimbul nemuririi. După șapte ani însă, eroul grec părăsește insula și pe Calípso, întorcîndu-se în patria sa, Itaca. Foarte rar în inscripțiile latine (numai două atestări), folosit probabil numai în onomastica literară, numele grecesc a fost apropiat de verbul kalypto „a ascunde”. Puțin folosit la noi și legat de influența literaturii, numele apare totuși în Moldova, în sec. 19, dar era purtat de o grecoaică venită în timpul Eteriei și a cărei amintire este păstrată și astăzi la mănăstirea Neamț.

Calipso și insula Calipso – Calipso este o nimfă despre care ne vorbește Homer în Odiseea (cînturile 5 și 7). Rapsodul grec povestește că ea era stăpîna unei insule pe care ar fi nimerit Ulise în urma naufragiului. Calipso i-a oferit nemurirea, rugîndu-l să rămînă pe această insulă încântătoare, dar eroul, înfrîngînd ispita, nu consimți să facă acest schimb și o părăsi. Expresia „insula lui Calipso” se folosește atunci cînd voim să spunem că cineva se smulge dintr-un loc plăcut și singuratic, de obicei agrementat de prezența unei femei, spre a-și urma drumul mai departe; sau, dimpotrivă, atunci cînd vorbim despre o persoană care, pentru un timp, se retrage pe o asemenea insulă (la figurat), numai printre cărți, printre tablouri, ori printre alte lucruri plăcute. MIT.