2 definiții pentru Cale


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cale sf [At: COD. VOR. 136 / Pl: căi, (reg) cai, (îrg) căli / G-D: căii, (reg) căiei, caiei, (înv) calei, caliei / E: ml callis] 1 Fâșie de teren special amenajată pentru a înlesni circulația oamenilor, a vehiculelor și a animalelor Si: drum. 2 (Îlav) Din ~-afară sau afară din ~ Peste măsură. 3 (Îe) A fi sau a sta, a se pune în ~ a cuiva ori a-i sta cuiva în ~ A se afla sau a ieși înaintea cuiva, împiedicându-l (să înainteze, să facă un lucru etc.) 4 (Îae) A împiedica pe cineva într-o acțiune. 5 (Îae) A se împotrivi cuiva. 6 (Îe) A ieși (sau a se duce) în ~a cuiva A întâmpina pe cineva. 7 (Îe) A găsi (sau a afla, a crede, a socoti etc.) cu (fără de) ~ A socoti că este (ne)potrivit. 8 (Pfm; îe) ~-a-valea Treacă-meargă. 9 (Pfm; îe) Ce mai ~a-valea Ce mai încolo și încoace. 10 (Îe) A pune la ~ A pregăti ceva. 11 (Îae) A sfătui pe cineva. 12 (Îae) A pedepsi pe cineva. 13 (Îe) A fi pe ~ de a... (sau să...) A fi pe punctul să... 14 (Îs) ~ ferată Mijloc de transport terestru destinat circulației vehiculelor prin rulare pe șine sau pe cabluri. 15 (Art; urmat de determinări care indică numele) Nume dat unor străzi lungi și largi. 16 (Îs) Căi respiratorii Totalitate a organelor care conduc aerul între plămâni și mediul extern. 17 Arteră de pătrundere într-un oraș, făcând legătura cu o șosea importantă. 18 (Ast; îs) ~a rătăciților Constelația șarpelui. 19 (Îlav) Pe acea ~ (sau pe ~ ceea) Tot așa. 20 (Îlav) Alăturea cu ~a Pe de lături. 21 (Îal) Altfel decât ceilalți. 22 (Pfm; îe) A o scoate la ~ A se putea înțelege cu cineva. 23 (Îe) A aduce pe cineva la ~ A scoate pe cineva din rătăcire, îndreptându-l spre bine. 24 (Îe) A-i da (cuiva) în ~ A face pe cineva să înțeleagă ceva. 25 (Îae) A face pe cineva să se învoiască la ceva. 26 (Îe) A avea ~ cuvintelor A avea libertatea de a vorbi. 27 (Îe) A i se face (sau a-i sta, a-i fi cuiva) ~ în cruce A ajunge la o răspântie. 28 (Fig; îae) A sta la îndoială. 29 (Îe) A i se închide cuiva ~a (în codru) A nu putea merge mai departe. 30 (Îae) A fi silit să renunțe (la ceva plăcut). 31 Element al unei construcții pe care se deplasează un aparat sau o mașină. 32 Succesiune de centrale și linii intermediare prin care se realizează legătura telefonică sau telegrafică între două localități. 33 (Îs) Dor de ~ Călătorie. 34 (Îe) A face (sau a apuca) ~(a) întoarsă A se întoarce din drum. 35 (Îfu) ~ bună! Drum bun! 36 (Îs) ~a jumătate Numai o parte din drum. 37 (Îs) ~a mânzului Alergătură inutilă de colo-colo. 38 (Îe) A da (sau a face) cuiva ~(a) (liberă) A lăsa pe cineva să treacă. 39 (Îe) A-și face ~ A-și face drum de trecere. 40 (Îae) A căuta prilej. 41 (Îe) A-și lua (sau a apuca) ~a (în picioare) A pleca. 42 (Îe) A-și căuta (sau a-și vedea) de ~ ori a se duce în ~-și A nu se amesteca în treburile altuia. 43 (Îlav) Cu o (sau de-o) ~ Dintr-o dată. 44 (Îe) A merge ~ de două (sau trei, patru etc.) zile (poște etc.) A merge o distanță (foarte mare). 45 Direcție luată de o dezvoltare, acțiune, mișcare Si: linie. 46 Metodă. 47 Sferă de preocupări. 48 (Înv; nob) Însărcinare oficială. 49 Pretext. 50 (Îs) ~ de atac Mijloc prin care partea nemulțumită de hotărârea unui organ de jurisdicție sesizează organul competent în vederea desființării hotărârii și rejudecării litigiului. 51 (Mpl; Îoc ~ de drept; îs) ~ de fapt Punerea cuiva în fața faptului împlinit. 52 (Îlav) Pe ~a Prin intermediul...


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

*CALE temă comună din: Calist, Calistrat, Calinic și Caliopi, Calisa, Calista, Calistena; cf. și Calia (Syn Cf. și frecv. neogr. Kαλλιὼ ipoc. acestora. I. Pentru bărbați: 1. Calie (Sd XYI); Caliia, țig. (16 B I 139; P12); Caliu (ib. 12; 17 B IV 434). 2. Cale, A. (Cîmp 183); -dobr. (RI XI 210); -a, Radul (17 B IV 160); – b. act. Călescul, N. (Cras); – Mihu (Gorj); – Necula, olt. (Sur VI). 3. Călea, 1625, munt. (Sd VII 272). 4. Cîlea (Sur V). II. Pentru femei: 1. Calea, frecvent pretutindeni – chiar în Maramureș – și în baladă. Calia f., sec. XVII (P Gov f° 12). 2. Califa (Băl VI; 10 43; 17 B III 388 etc.); dobr. (RI XI 205). Podul Caliții în București, azi Calea Rahovei, numit, prin etimologie populară și „Podul Calicilor”; Călița f. (P3); Calițoiu, (AO XVI) n. marital sau matronim. Cf. neogr. Kαλίτσα. III. Derivate probabile: 1. + man: Căliman, nume balcanic purtat în dinastia Asăneștilor de Ioan Căliman Asan (sec. XIII); Căliman, munte; -ești ss; Calim(an) (16 B IV 259); Căliman (C Bog; 16 A I 555). Cf. Găliman alunecare fonetică, olt. (Donat AO XX 281). 2. + -otă: Calotă, pren. (P2; PBor 45, 93, 97); n. frec., sau din subst. cal (DLR), ca: Bootă, Iapotă; numele se găsește și la sud-slavi; alte etimologii: V. Bogrea din gr. Kαλή) „Frumoasa”, „Mușata” (DR II), Miklosich din sl. KАΛZ „negru”, iar Măreții de la Calinič. V. și Calce (Partea II-a).

Intrare: Cale
nume propriu (I3)
  • Cale