5 definiții pentru Bura

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bura1 vi [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: 3 ~ea / E: bură2] (Rar) A ploua mărunt și des Si: a burnița, (reg) a burlița. corectat(ă)

bura1 vb. I. intr. A ploua mărunt și des; a burnița. • prez.ind. pers. 3 -ează. /bură + -a.

bura2 vb. I. tr. 1 A astupa cu un material inert (argilă, nisip etc.) o încărcătură de exploziv pentru a-i mări efectul de distrugere. 2 A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. 3 (inform.; înv.) A bloca alimentarea unei mașini electronice cu cartele perforate. • prez.ind. -ez. /<fr. bourrer.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bura2 (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. burea; conj. prez. 3 să bureze

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BUR(A) cf. subst. bur, -ă „ploaie, ceață”. 1. Bur b. (Ard). Bura b. (Dm; Bîr I; Sd XVI 157); – ard. (Paș); – f. (16 A I 115, 428); Bură, P., olt. (Hur 33); – ar. (Ant Ar). Bura la aromîni, după Capidan, vine din alb. bure, „bărbat, mire” (Dr II). 2. Bura f. (16 A II 66); f., țig. (ib. 132); Burae f. (Ștef) < marital *Buraia. 3. Buraiu băn. (An Com). 4. Burănescu, M. 1823, munt. (RA II 21; Fii A 35) 5. Bur/ea (Dm; G Ștef); -ești s. 6. Forma masc. Burul mold. (Dm; Ștef; Drăg), uneori poate rezulta și din Bunul cu n > r (rotacism). 7. Burúlea (Paș); Burulean în poezia pop. (G Dem 600); -u, Fl. (AO XV 74). 8. Buracu ar. < alb. burak „omuleț” (Capidan DR II); forma apare și în Banat (LB) și Ardeal (Paș). 9. + -enciu, Burenciu (Paș). 10. Buri. C. (A Gen I 61 – 65); Burie, T. (Isp IV2); Buriașu s.; cf. și subst. buriu; Buriu, spătar, 1461 (13 – 15 B 13, 131). 11. Buril/ă, nume de bou, olt.; -a s., olt.; Burălești s. (17 B II 195). 12. Burilea, Fătul (Drj 34); Burileni, fam., olt. (AO XV 65). 13. Burița (Am).

Intrare: Bura
nume propriu (I3)
  • Bura