brîndușă s.f. (bot.) 1 Plantă erbacee perenă, cu florue violete, în formă de pîlnie, care înflorește primăvara devreme (Crocus heuffelianus). Leona are obicei de strînge... cepe de brîndușă (SADOV.). ◊ Brîndușă galbenă = plantă erbacee perenă, cu frunzele și cu florile înconjurate de două sau mai multe teci albe, membranoase, cu florile de culoare galbenă-aurie, ocrotită prin lege (Crocus moesiacus). 2 Plantă toxică, din familia liliaceelor, cu frunzele mari alungite și cu florile roșietice sau liliachii în formă de pîlnie, care înflorește toamna, și care este folosită în medicină (Colchicum autumnale); floarea-brumei. • pl. -e. /cuv. autoh.

brîndușă, pl. brîndușe

BRÎNDUȘĂ subst. 1. Brînduș A., act.; -ă D. (Bîr I; Ard II 186); -a f. (Ștef; Tis; Am 108; Grș 11); -ă, f. și -e, f. (Glos). 2. Brăndușa, f. (P Bor 14, 24, 31, 94).