BOC subst. și interj. (DLR), cf. și blg. Бoкa și Бoчa sintome din Bogdan (Weig) pentru formele folosite de aromîni, sau sl. ьoкa „coaste de om”; Bil-Albescu aduce și magh. baka, cit. boko „pedestraș” (BA ung 31) pentru formele de la Boca și Baca. 1. Boc, A. act.; -u, 1263, frate cu Ivan Vvd de Beiuș (Iorga III 157); -u (Viciu 32); -ul (16 B IV 383; VI 122). 2. Boca n. folosit în toate provinciile, și la aromîni, iar în Ardeal și ca prenume: – ard. (Moț; Paș); – munt. (17 B II 77); – mold. (Băl; Șez; Sd XXII); ar. (Cara 82). 3. + -mart: Bocman, Lupu (Isp V²). 4. + -ăș: Bocăș (Sur IV; Ard). 5. + -ociu: Bococi mar. (Sd. XVII). 6. Bocoiu ard. (Viciu 32). 7. Bocotan comis munt. 1556 (An C VI 490). II. 1. Bociu, cu suf. -iu, sau < subst. ard. „vițel” (Drăg 68); Bociu, Profir, buc.,act; Bociul (17 A IV 496); -ești s. (Isp II²); Bocilești s., mold. 1700 (RI II142). 2. Bocea, fam. ar. (Cara 96); munt. (17 B II 43); Boc/eni, -ești; 3. Bocean, I. (T-Jiu); Bocian, Ștef a (16 A III 467). 4. Boceica b. (Vra); Bocica f. (16 A I 536). 5. Bociun, N. (C. Lit. 1941 p. 1387). 6. Bocioală, I., olt. (AO XXI 177), cf. și subst. bociulă var. ard. la băciulie (măciulie). III. + -an, vezi Bocan.