BARANGA, Aurel (1913-1979, n. București), dramaturg și publicist român. Versuri avangardiste („Poeme cu orbi”), un volum de proză reportericească („Ninge peste Ucraina”), drame și farse satirice, inspirate din actualitate („Opinia publică”, „Viața unei femei”). Mici fabule în versuri.

BARANGA subst. (lup bătrîn, cap de haită, zis și baragă (Has și Tiktin). 1. Baranga, V., 1679 (Has); – răzeș, munt., 1781 (BCI XI 81). 2. Băranga, St. (Has); Bărenga, Gh., munt. (BCI VIII 34). Bărăngii, în genitiv (cf. Viața Rom. 1916 p. 214; Scriban în Arhiva XXII 291; Bogrea în Omagiu Iorga p. 58). 3. Bărangi s. 4. Băraga olt. (Sd XXII); Baranca t. Cf. Bărăgești t. (Î Div). cf. etim. lui V. Bogrea baranga < gr. -bizantin βαράγγοι „Varegii” (Omagiu lui N. Iorga).