ALB l. adj. 1 De coloarea laptelui sau zăpezii: hîrtie ~ă; față ~ă; ~ ca zăpada, ca varul, ca laptele, ca spuma laptelui, ca lebăda, ca crinul; ~ colilie; păr ~, peri ~i 👉 PĂR ¶ 2 Curat: cămașă ~ă; rufe ~e ¶ 3 Pîine ~ă, pîine de grîu, de făină albă, spre deosebire de pîinea de secară sau de grîu amestecat cu alte cereale ¶ 4 🍸 Vin ~, vinul de coloare deschisă, spre deosebire de vinul negru, roșu; struguri ~i ¶ 5 🐒 Vite ~e, se înțeleg de obiceiu sub acest nume boii și vacile: vita ~ă, boul și vaca, sînt temeiul neguțătoriei și a gospodăriei (DRĂGH.) ¶ 6 Pămînt ~, pămînt de coloare deschisă, albicioasă, pentru făcutul oalelor ¶ 7 ⚔️ Arme ~e, arme de oțel, ca sabia, lancea (spre deosebire de armele de foc) ¶ 8 🪙 Bani ~i, bani de argint, bani buni; proverb: a strînge bani ~i pentru zile negre, a economisi, a fi prevăzător ¶ 9 Calea ~ă, calea pe care o face, după nuntă, mireasa la casa mirelui ¶ 10 Zi ~ă: cînd am ajuns în sat era ziua ~ă, cînd am ajuns în sat se făcuse bine ziuă: fig. zile ~e (‼ zi ~ă), zile de mulțumire, fericite ¶ 11 Noapte ~ă, noapte de nesomn, de veghiere ¶ 12 Lumea ~ă, lumea pămîntească, lumea care se vede, spre deosebire de cea subpămîntească: învăța ca nealții pe lumea asta ~ă (ISP.); proverb: a se duce în lumea ~ă (ZNN.), a-și lua lumea în cap; a trăi (sau a duce) lumea ~ă (HASD.) (COȘB.), a duce o viață veselă, a petrece ¶ 13 ⛪ Săptămîna ~ă, săptămîna din urmă înaintea postului mare, cînd se mănîncă numai frupt alb, adică lăpturi și ouă: Joi în săptămîna ~ă spală femeile cămășile ca să fie albe peste an (VOR.) ¶ 14 🌦 Vînt ~ (HASD.), vînt de miază-zi ¶ 15 ✒️ Versuri ~e, versuri nerimate ¶ 16 ⏲ † Conservator, spre deosebire de „roșu”, liberal: ziarele unele sînt ~e și altele roșii (I.-GH.) ¶ 17 Pe lîngă alte nume de colori, se adaogă alb pentru a arăta o nuanță mai slabă a colorii respective: alb-albastru, alb-roșu, ¶ 18 proverb: Nici ~ă nici neagră: a) nici o vorbă, nimic; b) fără nicio vorbă, fără niciun motiv, deodată; ~ă, neagră, asta este, nu mai face vorbă, mulțumește-te cu ce vezi, cu ce ți se dă; ba e ~ă, ba e neagră, se zice cînd cineva nu vrea să se hotărască într’un fel, cînd nu se lasă să fie înduplecat; pînă în pînzele ~e 👉 PÎNZĂ; de cînd lupii ~i, de mult, din timpuri străvechi; cunoscut ca un cal ~, cunoscut bine; a împleti cosița (sau coada) ~ă, a îmbătrîni fără să se mărite. II. sbst. 1 Coloare albă, suprafață albă: am sgîriat pînă am dat de ~; (e scris) negru pe ~, lămurit, de care nu se mai poate îndoi nimeni; ca de la ~ la negru, arată o deosebire mare între două lucruri: găsi o deosebire între dînșii ca de la ~ la negru (ISP.); a face din ~ negru și din negru ~, a înfățișa un lucru cu totul altfel de cum este de fapt ¶ 2 ⚚ Poliță în ~, fără a fi înscrisă scadența ¶ 3 🫀 ~ul ochiului 👉 OCHIU ¶ 4 🌦 ~ul zilei, ~ul zorilor, zorile: cînd se arătă ~ul zilei, mi se păru că am scăpat de la cine știe ce chinuri (ISP.); în ~ul zorilor ies pe punte (VLAH.). III. sm. 1 Băn. (HASD.) 🐙 Un fel de vierme care trăește din sucul lemnelor și al legumelor și e stricăcios la cartofi ¶ 2 ⏲ Care face parte din partidul conservator: fatuitatea ~ilor și a roșilor este atît de mare (I -GH.) ¶ 3 🔷 ~ de argint, ~ de plumb, ceruză. IV. ALBĂ sf. 1 🐒 Vită albă (mai des iapă albă): ~a ’nainte, ~a la roate, oiștea goală pe de-o parte (CRG.); proverb: e mîncat ca ~a de ham, e trecut prin multe necazuri, e doborît de nevoi; proverb: a trecut ~a prin ham, nu mai este ce a fost, au trecut vremile acelea; proverb: a trecut ~a dealul (ZNN.), a trecut timpul, e prea tîrziu; proverb: ~a în car, ~a sub car, se zice despre cei săraci cari neavînd decît un lucru, își fac cu el toate nevoile ¶ 2 🌦 Zori: cocoșii începură a vesti că vine alba în sat (ISP.) ¶ 3 Făină; proverb: a vedea ~a în căpistere (sau în strachină) (ZNN.), a vedea ce se alege din ceva, a-și ajunge scopul, în spec. a trage un folos, a se îmbogăți ¶ 4 Albe, pl. 🎩 Rufe; haine albe (L.-M.) [lat. albus].

ALB adj., cf. lat. Alba, Albinus, nume de persoană. I. 1. Alb (17 B II 380); -ești s; -escu, Dragoș, 1451 (Sur XVIII); Albăscul, mold. (Sur XIX). 2. Albu, pren. (P Bor 38, 99, 100); – cel Mare boier (16 B III 4) 1430; Moș – (Anton Pann); – Negrul (17 B IV 39); Albul (Hur); – comis, zis și Albea (Ț-Rom 361, 367); Albul/ea ard., 1582 (Paș); -escu; -eț act. și t. 3. Albac s., ard.; Albeacu, fam., act. 4. Alban (17 B I 453; 17 A II 197; Vr; Paș; Moț); Albean ard., 1680 (Paș). 5. Albaș (C. Bog; Băl II); – vorn. (17 A II 46); – din Tîrgșor (16 B V 57); -u (Ard); -u din Brașov (Mz PI I 104). 6. Albăia t. (16 A III 17). 7. Albea, stolnic, 1492 (RA II). 7. bis, Albei, I., act.; Albeiu (Bz); Albeu, ard. (11-13 C 24); Albeico (17 B II 78); Albeaiu olt. (Sd VI 461). 8. Albeț (Șchei I); – Stan (Aș Br 71) -u (Sd X); Albeață, Em. (Tel 58). 9. Albie (Sd XVI); -i 1623 (Bi A 56); -i, Stan zis și Albeci din Bojorani (17 B II 225); Albiei, G. (Sur XIII), etc; Albeci, Moisei 1645 (Cat mold II); Albicea (16 B V 182). 10. Albin sau Albini, ofițer, ard., 1848; Albenică s. (Giur 344); Albineț, An. (Băl VI; Sur XIII); -u b. (Arh). 11. Albișĭ (17 B I 261); Albișor (Glos). 12.Alblia t. 13. Alboe (17 A II 230); Alboiu, Ion (Buc.); Alboiță, ard. sec. 18. 14. Albot/a s.; -ă, frecv. în sec. XV – XVI (Sur XVIII); -ă, Barbul zis și Albotescul (AO VII 463); Albotin (Bi A 59). 15. Alburuș (Tocilescu, Mat. folc. I). Albuș, Ioan (Î Div); -el (BG LIII 156); -oiu (Sd X); -ca, mold. sec. XVI. 17. Albui/a, -ele tt. (Mus). 18. Albuță (16 B IV 79). 19. Feminine: Alba (C Ștef; 17 B I 172; Sd X; Cotr 78; Moț; 16 A I 245, II 128, III 9; Sur V; P¹⁴ fila 17) etc. 20. Dalb 1584 (AO XV; -u (16 B V 107); -ul, V. (Sur III). 21. Dălbea (Ard II 31). 22. Cf. Dolbe, St., munt. (BCI VIII 34); -a, N., act.; pt. Dolban v. Dălban. II. Forme corespunzătoare străine: 1. Din sl. ьeлa „alb”: v. Belu, Bil și derivatele acestora. 2. Din ung. fehér „alb”, v. Feier.