28 de definiții pentru îmbrățișat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbrățișat2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 108 / V: ~țoș~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbrățișa] 1 Luat în brațe. 2 (D. o profesie, idee, metodă) Însușită. 3 (Fig) Înconjurat din toate părțile Si: învăluit2. 4 (Fig) Cuprins cu privirea. 5 (Fig) Inclus în sfera preocupărilor. 6 (Fig) Consacrat unei profesiuni. 7 (Fig) Conținut.

îmbrățișat1 sn [At: DA ms / V: ~țoș~ / Pl: ~uri / E: îmbrățișa] 1-12 Îmbrățișare (1-12). 13 (Fig) Conținere.

ÎMBRĂȚIȘÁT, -Ă, îmbrățișați, -te, adj. (Despre persoane) Cuprins în brațe, înlănțuit cu brațele. Prin codri apucară Amîndoi îmbrățișați. ALECSANDRI, P. II 92. – Variantă: (regional) îmbrățoșát, -ă (ALECSANDRI, P. I 101) adj.

ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesii. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.).

ÎMBRĂȚOȘÁ vb. I v. îmbrățișa.

ÎMBRĂȚOȘÁ vb. I v. îmbrățișa.

ÎMBRĂȚOȘÁ vb. I v. îmbrățișa.

îmbrățișa [At: BIBLIA (1688) / V: (înv) ~țășa, ~țoșa / Pzi: ez / E: în- + brățiș] 1-2 vtrr A (se) lua în brațe1 (unul pe altul), în semn de afecțiune. 3 vt (Fig) A adera la o profesie, idee, metodă etc. 4 vt (Fig) A-și însuși o profesie, doctrină, metodă etc. 5 vt (Fig) A înconjura din toate părțile Si: a învălui. 6 vt (Fig) A cuprinde cu privirea. 7 vt (Fig) A include în sfera preocupărilor. 8 vt (Fig) A se consacra unei profesiuni. 9 vt (Fig) A conține.

îmbrățoșat1 sn vz îmbrățișat1

îmbrățoșat2, ~ă a vz îmbrățișat2

ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesiuni. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.).

ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales cu privire la persoane) A cuprinde în brațe, a înlănțui cu brațele, a strînge în brațe cu afecțiune. Bătrînii își plecară frunțile, apoi îmbrățișară pe oștean. SADOVEANU, O. VII 161. Să-mbrățișez părinții și frații ce-am avut. BOLINTINEANU, O. 5. ◊ Refl. reciproc. Apoi se îmbrățișară de bucurie. ISPIRESCU, L. 61. ♦ Fig. A înconjura din toate părțile, a învălui. Glasurile se îneacă în nourul de praf ce-i îmbrățișează pe toți. REBREANU, I. 12. 2. Fig. A stărui cu privirea asupra unui lucru, a cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. Ochii îmbrățișau întinderile și munții. SADOVEANU, O. I 120. Cum au ieșit din curtea gării, se oprește în loc, îmbrățișează cu o privire înapoi toată gara, și găsește că nu-i așa de mare cum se aștepta. SP. POPESCU, M. G. 47. Sta multă vreme, îmbrățișîndu-i cu privirea și mereu întrebîndu-i ce doresc. VLAHUȚĂ, O. A. 142. 3. Fig. (Cu privire la idei, doctrine, concepții) A-și apropria, a adopta, a-și însuși, a adera la... ♦ A se apuca de o meserie, a se consacra unei profesiuni. A îmbrățișat profesia de medic. ♦ A cuprinde, a conține. (Atestat în forma de prez. conj. pers. 3 îmbrățișe) Puterea-i obiectivă i-a îngăduit [lui Victor Hugo] să îmbrățișe domenii nemărginite. SADOVEANU, E. 220. – Prez. conj. și: îmbrățiș. - Variantă: (regional) îmbrățoșá (RUSSO, O. 30) vb. I.

ÎMBRĂȚOȘÁT, -Ă adj. v. îmbrățișat.

A ÎMBRĂȚIȘÁ ~éz tranz. 1) A înconjura cu brațele (pentru a-și demonstra dragostea sau afecțiunea); a strânge în brațe; a cuprinde. 2) fig. (idei, doctrine, teme) A decide să urmeze, acceptând ca bun. 3) fig. (profesii, ocupații) A alege drept domeniu de activitate permanentă. 4) fig. (despre lucruri) A conține în sfera sa (în mod global). Romanul acesta ~ează o multitudine de probleme. 5) fig. A cuprinde dintr-o privire. /în + brățiș (braț)

A SE ÎMBRĂȚIȘÁ mă ~éz intranz. A face (concomitent) schimb de strângeri în brațe (unul cu altul); a se cuprinde. /în + brățiș (braț)

îmbrățișà v. 1. a strânge în brațe; 2. fig. a coprinde cu mintea: istoria îmbrățișează toate faptele; 3. a lua asupră-ți: a îmbrățișat cauza mea; 4. a alege: a îmbrățișa un candidat. [Derivat din brățiș].

îmbrățoșà v. Mold. V. îmbrățișa. [Derivat din brățos].

îmbrățișéz v. tr. (d. brățiș). Strîng în brațe. Fig. Cuprind cu mintea: istoria îmbrățișează toate faptele. Mă însărcinez cu, ĭau asupra mea: a îmbrățișa cauza cuĭva. Aleg: a îmbrățișa o carieră, un partid (maĭ elegant aleg). Primesc favorabil pe cineva. – În nord -oșez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbrățișa (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrățișează, 1 pl. îmbrățișăm; conj. prez. 3 să îmbrățișeze; ger. îmbrățișând

îmbrățișá vb., ind. prez. 1 sg. îmbrățișéz, 1 pl. îmbrățișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbrățișéze; ger. îmbrățișând

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBRĂȚIȘÁT adj. înlănțuit. (Tineri ~.)

ÎMBRĂȚIȘÁT s. v. îmbrățișare.

ÎMBRĂȚIȘAT s. îmbrățișare, înlănțuire, strîngere, (astăzi rar) strîns, strînsoare, strînsură. (~ celor doi îndrăgostiți.)

ÎMBRĂȚIȘAT adj. înlănțuit. (Tineri ~.)

ÎMBRĂȚIȘÁ vb. v. adopta, cuprinde, însuși, primi, prinde, vedea.

ÎMBRĂȚIȘÁ vb. 1. a (se) cuprinde, a (se) înlănțui, a (se) prinde. (Se ~ de mijloc.) 2. a strânge. (A ~t fata.)

ÎMBRĂȚIȘA vb. 1. a (se) cuprinde, a (se) înlănțui, a (se) prinde. (Se ~ de mijloc.) 2. a strînge. (A ~t-o la piept.)

îmbrățișa vb. v. ADOPTA. CUPRINDE. ÎNSUȘI. PRIMI. PRINDE. VEDEA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbrățoșá, îmbrățoșez, vb. tranz. – (reg.) A lua în brațe, a strânge în brațe: „Cupcea, când să bătea, își lua cuțitu’ în dinți, îmbrățoșa câte patru oșeni deodată...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 294). – Var. a lui îmbrățișa (< în- + brățiș) (DEX, MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

îmbrățișa, îmbrățișez v. t. (intl.) a fura, a-și însuși (ceva) prin mijloace ilicite.

Intrare: îmbrățișat
îmbrățișat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbrățișat
  • ‑mbrățișat
  • îmbrățișatul
  • îmbrățișatu‑
  • ‑mbrățișatul
  • ‑mbrățișatu‑
  • îmbrățișa
  • ‑mbrățișa
  • îmbrățișata
  • ‑mbrățișata
plural
  • îmbrățișați
  • ‑mbrățișați
  • îmbrățișații
  • ‑mbrățișații
  • îmbrățișate
  • ‑mbrățișate
  • îmbrățișatele
  • ‑mbrățișatele
genitiv-dativ singular
  • îmbrățișat
  • ‑mbrățișat
  • îmbrățișatului
  • ‑mbrățișatului
  • îmbrățișate
  • ‑mbrățișate
  • îmbrățișatei
  • ‑mbrățișatei
plural
  • îmbrățișați
  • ‑mbrățișați
  • îmbrățișaților
  • ‑mbrățișaților
  • îmbrățișate
  • ‑mbrățișate
  • îmbrățișatelor
  • ‑mbrățișatelor
vocativ singular
plural
îmbrățoșat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbrățoșat
  • ‑mbrățoșat
  • îmbrățoșatul
  • îmbrățoșatu‑
  • ‑mbrățoșatul
  • ‑mbrățoșatu‑
  • îmbrățoșa
  • ‑mbrățoșa
  • îmbrățoșata
  • ‑mbrățoșata
plural
  • îmbrățoșați
  • ‑mbrățoșați
  • îmbrățoșații
  • ‑mbrățoșații
  • îmbrățoșate
  • ‑mbrățoșate
  • îmbrățoșatele
  • ‑mbrățoșatele
genitiv-dativ singular
  • îmbrățoșat
  • ‑mbrățoșat
  • îmbrățoșatului
  • ‑mbrățoșatului
  • îmbrățoșate
  • ‑mbrățoșate
  • îmbrățoșatei
  • ‑mbrățoșatei
plural
  • îmbrățoșați
  • ‑mbrățoșați
  • îmbrățoșaților
  • ‑mbrățoșaților
  • îmbrățoșate
  • ‑mbrățoșate
  • îmbrățoșatelor
  • ‑mbrățoșatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbrățișa, îmbrățișezverb

  • 1. tranzitiv reflexiv reciproc A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bătrînii își plecară frunțile, apoi îmbrățișară pe oștean. SADOVEANU, O. VII 161. DLRLC
    • format_quote Să-mbrățișez părinții și frații ce-am avut. BOLINTINEANU, O. 5. DLRLC
    • format_quote Apoi se îmbrățișară de bucurie. ISPIRESCU, L. 61. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv figurat A înconjura din toate părțile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Glasurile se îneacă în nourul de praf ce-i îmbrățișează pe toți. REBREANU, I. 12. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cuprinde
    • format_quote Ochii îmbrățișau întinderile și munții. SADOVEANU, O. I 120. DLRLC
    • format_quote Cum au ieșit din curtea gării, se oprește în loc, îmbrățișează cu o privire înapoi toată gara, și găsește că nu-i așa de mare cum se aștepta. SP. POPESCU, M. G. 47. DLRLC
    • format_quote Sta multă vreme, îmbrățișîndu-i cu privirea și mereu întrebîndu-i ce doresc. VLAHUȚĂ, O. A. 142. DLRLC
    • 2.1. A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. DEX '09 DEX '98
  • 3. tranzitiv figurat A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.1. A se consacra unei profesii. DEX '09 DLRLC
      sinonime: consacra
      • format_quote A îmbrățișat profesia de medic. DLRLC
    • 3.2. Conține, cuprinde. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Puterea-i obiectivă i-a îngăduit [lui Victor Hugo] să îmbrățișe domenii nemărginite. SADOVEANU, E. 220. DLRLC
  • comentariu Prezent conjunctiv și: îmbrățiș. DLRLC
etimologie:
  • În + brățiș (regional). DEX '09 DEX '98

îmbrățișat, îmbrățișaadjectiv

  • 1. (Despre persoane) Cuprins în brațe, înlănțuit cu brațele. DLRLC
    • format_quote Prin codri apucară Amîndoi îmbrățișați. ALECSANDRI, P. II 92. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.