7 definiții pentru țurcan (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țurcan1 sm [At: DELAVRANCEA, S. 261 / Pl: ~i / E: țurcă2 + -an] (Rar) Locuitor de la munte care se ocupă cu creșterea oilor țurcane2 (1).

țurcan2, ~ă [At: (a. 1784) IORGA, S. D. VII, 235 / V: (reg) țâr~, tur~, tiur~ / Pl: ~i, ~e, (reg) ~căni / E: nct] 1-2 smf, a (Rasă de oi) cu lână lungă, aspră și cu firul gros. 3 smf Oaie care face parte din rasa țurcană (1). 4 sf (Olt) Oaie cu lâna creață. 5 a (D. lână) Care este obținut de la oi țurcane2 (2). 6 sf Căciulă mare și mițoasă făcută din blană de oaie țurcană2 (2) Si: țurcă2 (2). 7 a (Reg; îs) Mere ~e Numele unei varietăți de mere nedefinite mai îndeaproape.

ȚURCÁN1, țurcani, s. m. Om de la munte care se ocupă, cu creșterea oilor țurcane. Ghicitoare, pe care n-a dovedit-o nici ciobanii, nici mocanii, nici țurcanii, nici ițanii. DELAVRANCEA, S. 261.

ȚURCÁN1 ~i m. înv. Persoană care se ocupă de creșterea oilor. /țurcă + suf. ~an


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țurcán2 (persoană) (rar) s. m., pl. țurcáni

țurcán (persoană) s. m., pl. țurcáni

Intrare: țurcan (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țurcan
  • țurcanul
  • țurcanu‑
plural
  • țurcani
  • țurcanii
genitiv-dativ singular
  • țurcan
  • țurcanului
plural
  • țurcani
  • țurcanilor
vocativ singular
  • țurcanule
  • țurcane
plural
  • țurcanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țurcan (persoană)

  • 1. Om de la munte care se ocupă cu creșterea oilor țurcane.
    surse: DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • Ghicitoare, pe care n-a dovedit-o nici ciobanii, nici mocanii, nici țurcanii, nici ițanii. DELAVRANCEA, S. 261.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • țurcă + sufix ~an.
    surse: NODEX