3 definiții pentru țuțurat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚUȚURÁ, țúțur, vb. I. Tranz. (Reg.) A trage pe cineva de păr sau de ureche.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țuțurá vb., ind. prez. 1 sg. țúțur, 3 sg. țúțură


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țuțurá, țúțur, vb. I (reg.) 1. a trage de păr, de urechi. 2. a fi mândru.

Intrare: țuțurat
țuțurat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuțurat
  • țuțuratul
  • țuțuratu‑
  • țuțura
  • țuțurata
plural
  • țuțurați
  • țuțurații
  • țuțurate
  • țuțuratele
genitiv-dativ singular
  • țuțurat
  • țuțuratului
  • țuțurate
  • țuțuratei
plural
  • țuțurați
  • țuțuraților
  • țuțurate
  • țuțuratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țuțura

  • 1. regional A trage pe cineva de păr sau de urechi.
    surse: DLRLC DLRM un exemplu
    exemple
    • Se apropie de cal, îl țuțură de urechi, luă cerga și o aruncă în căruță. SLAVICI, N. II 4.
      surse: DLRLC

etimologie: