opțiuni
  • info
4 definiții pentru țuțur (diverse)

Explicative DEX

țuțur2 sn [At: ALEXI, W. / V: (reg) țurț~ / Pl: ~e, ~uri, ~i sm / E: ns cf țuț] 1 (Trs) Vârf ascuțit de deal. 2 (Trs) Vârf cu piatră. 3 (Trs) Deal ascuțit. 4 (Trs) Deal mic. 5 (Trs) Munte mare și rotund. 6 (Trs; Ban) Excrescență la om, la animal. 7 (Trs; Ban) Vârf de bubă. 8 (Reg) Zgârciul nasului. 9 (Ban) Parte la marginea unei pâini, formată din aluatul scurs în timpul coacerii Si: (reg) răsunoi.

țuțúr și țuțuróĭ n., pl. oaĭe (din aceĭașĭ răd. cu cĭucĭur, țîrîĭ ș. a.). Olt. Cĭucĭur de lemn pe care se scurge un izvor (bijoĭ, cĭuroĭ, țîrloĭ).

țurțur2 sn vz țuțur2

Ortografice DOOM

țuțur s. n., pl. țuțure / țuțururi

Intrare: țuțur (diverse)
țuțur2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuțur
  • țuțurul
  • țuțuru‑
plural
  • țuțure
  • țuțurele
genitiv-dativ singular
  • țuțur
  • țuțurului
plural
  • țuțure
  • țuțurelor
vocativ singular —
plural —
țuțur3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuțur
  • țuțurul
  • țuțuru‑
plural
  • țuțururi
  • țuțururile
genitiv-dativ singular
  • țuțur
  • țuțurului
plural
  • țuțururi
  • țuțururilor
vocativ singular —
plural —
țuțur1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuțur
  • țuțurul
  • țuțuru‑
plural
  • țuțuri
  • țuțurii
genitiv-dativ singular
  • țuțur
  • țuțurului
plural
  • țuțuri
  • țuțurilor
vocativ singular —
plural —
țurțur2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țurțur
  • țurțurul
  • țurțuru‑
plural
  • țurțure
  • țurțurele
genitiv-dativ singular
  • țurțur
  • țurțurului
plural
  • țurțure
  • țurțurelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țuțur, țuțure / țuțur, țuțururisubstantiv neutru
țuțur, țuțurisubstantiv masculin

regional
  • 1. Vârf ascuțit de deal. MDA2
  • 2. Vârf cu piatră. MDA2
  • 3. Deal ascuțit. MDA2
  • 4. Deal mic. MDA2
  • 5. Munte mare și rotund. MDA2
  • 6. Excrescență la om, la animal. MDA2
  • 7. Vârf de bubă. MDA2
  • 8. Zgârciul nasului. MDA2
  • 9. Parte la marginea unei pâini, formată din aluatul scurs în timpul coacerii. MDA2
    sinonime: răsunoi
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.