8 definiții pentru țigănuș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIGĂNÚȘ, țigănuși, s. m. 1. Diminutiv al lui țigan (I 1); țigănaș, țigănel. 2. Pasăre de baltă cu picioarele înalte, cu ciocul lung și încovoiat în jos, cu spatele și aripile negre cu reflexe verzui și ruginii (Plegadis falcinellus). 3. Pește răpitor cu corpul scurt și îndesat, de culoare închisă, stropit cu puncte negre (Umbra krameri).Țigan + suf. -uș.

ȚIGĂNÚȘ, țigănuși, s. m. 1. Diminutiv al lui țigan (I 1); țigănaș, țigănel. 2. Pasăre de baltă cu picioarele înalte, cu ciocul lung și încovoiat în jos, cu spatele și aripile negre cu reflexe verzui și ruginii (Plegadis falcinellus). 3. Pește răpitor cu corpul scurt și îndesat, de culoare închisă, stropit cu puncte negre (Umbra krameri).Țigan + suf. -uș.

ȚIGĂNÚȘ, țigănuși, s. m. 1. Diminutiv al lui țigan. Țigănușul își dogorea la jeratec palmele roze. C. PETRESCU, C. V. 118. ♦ Fig. Termen apelativ (alintător) pentru un copil brunet. Țigănușul mamei! țipă cucoana Cristina cu dragoste. SADOVEANU, P. S. 178. 2. Pasăre de baltă avînd picioarele înalte, ciocul lung și încovoiat, spatele și aripile negre cu reflexe verzui și albăstrii (Plegadis faleinellus). O pereche de păsări ciudate, asemenea stîrcilor, dar negre de tot și cu ciocul prelung și subțire... Apoi își aduse aminte... că vorbise de ele cu un pescar care-i spusese că le cheamă țigănuși. DUMITRIU, V. L. 121. 3. Pește răpitor cu corpul scurt și plin, de culoare închisă, stropit cu puncte negre, foarte răspîndit în bălțile Dunării (Umbra canina).

ȚIGĂNÚȘ ~i m. (diminutiv de la țigan) 1) Pasăre de baltă, migratoare, de talie medie, cu cioc lung și coroiat, cu picioare lungi și cu penaj aproape negru. 2) Pește dulcicol, răpitor, de talie mică, de culoare neagră pe spate, răspândit în apele mocirloase. /țigan + suf. ~uș

țigănúș m. Țigan mic. Un fel de ibis negru din Dobrogea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țigănúș s. m., pl. țigănúși

țigănúș s. m., pl. țigănúși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚIGĂNÚȘ s. 1. țigănaș, (rar) țigănel. 2. (ORNIT.; Plegadis falcinellus) sitar-negru.

ȚIGĂNUȘ s. 1. țigănaș, (rar) țigănel. 2. (ORNIT.; Plegadis falcinellus) sitar-negru.

Intrare: țigănuș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigănuș
  • țigănușul
  • țigănușu‑
plural
  • țigănuși
  • țigănușii
genitiv-dativ singular
  • țigănuș
  • țigănușului
plural
  • țigănuși
  • țigănușilor
vocativ singular
  • țigănușule
  • țigănușe
plural
  • țigănușilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țigănuș

  • 1. Diminutiv al lui țigan (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: țigănaș țigănel un exemplu
    exemple
    • Țigănușul își dogorea la jeratec palmele roze. C. PETRESCU, C. V. 118.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Termen apelativ (alintător) pentru un copil brunet.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Țigănușul mamei! țipă cucoana Cristina cu dragoste. SADOVEANU, P. S. 178.
        surse: DLRLC
  • 2. Pasăre de baltă cu picioarele înalte, cu ciocul lung și încovoiat în jos, cu spatele și aripile negre cu reflexe verzui și ruginii; sitar-negru (Plegadis falcinellus).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • O pereche de păsări ciudate, asemenea stîrcilor, dar negre de tot și cu ciocul prelung și subțire... Apoi își aduse aminte... că vorbise de ele cu un pescar care-i spusese că le cheamă țigănuși. DUMITRIU, V. L. 121.
      surse: DLRLC
  • 3. Pește răpitor cu corpul scurt și îndesat, de culoare închisă, stropit cu puncte negre (Umbra krameri).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Țigan + sufix -uș.
    surse: DEX '98 DEX '09