11 definiții pentru țigănesc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIGĂNÉSC, -EÁSCĂ, țigănești, adj. Care aparține țiganilor, privitor la țigani, de țigani. – Țigan + suf. -esc.

ȚIGĂNÉSC, -EÁSCĂ, țigănești, adj. Care aparține țiganilor, privitor la țigani, de țigani. – Țigan + suf. -esc.

ȚIGĂNÉSC, -EÁSCĂ, țigănești, adj. De țigan, care aparține țiganilor, referitor la țigani; rudăresc.

ȚIGĂNÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de țigani; propriu țiganilor. Port ~. /țigan + suf. ~esc

țigănesc a. ce ține de țigani: limba țigănească. V. papagal și pește. ║ adv. țigănește, ca țiganii: înjură țigănește.

1) țigănésc, -eáscă adj. De Țigan: limba țigănească. Fig. Ordinar, vulgar, trivial: purtare țigănească. Papagal țigănesc. (Iron.) cĭoară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țigănésc adj. m., f. țigăneáscă; pl. m. și f. țigănéști

țigănésc adj. m., f. țigăneáscă; pl. m. și f. țigănéști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚIGĂNÉSC adj. (rar) țigan.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țigăneasca v. luncanul.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

roată țigănească expr. sistem de întrajutorare bănească practicată de un grup de salariați la locul de muncă, sub forma unei colecte bănești distribuite lunar, pe rând, participanților la sistem.

Intrare: țigănesc
țigănesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigănesc
  • țigănescul
  • țigănescu‑
  • țigănească
  • țigăneasca
plural
  • țigănești
  • țigăneștii
  • țigănești
  • țigăneștile
genitiv-dativ singular
  • țigănesc
  • țigănescului
  • țigănești
  • țigăneștii
plural
  • țigănești
  • țigăneștilor
  • țigănești
  • țigăneștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țigănesc

etimologie:

  • Țigan + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09