2 definiții pentru țif (cioc)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țif n., pl. urĭ. Munt. Mold. Iron. Bărbuță, cĭoc: are și el un țif de barbă!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țif (bărbuță, colț de plantă) s. n., pl. țífuri

Intrare: țif (cioc)
țif2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țif
  • țiful
  • țifu‑
plural
  • țifuri
  • țifurile
genitiv-dativ singular
  • țif
  • țifului
plural
  • țifuri
  • țifurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țif (cioc)

etimologie: