8 definiții pentru țarină (suverană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚARÍNĂ2, țarine, s. f. 1. Soția țarului. 2. Titlu dat împărăteselor Rusiei; persoană care purta acest titlu. – Din fr. tsarine.

ȚARÍNĂ2, țarine, s. f. 1. Soția țarului. 2. Titlu dat împărăteselor Rusiei; persoană care purta acest titlu. – Din fr. tsarine.

ȚARÍNĂ2, țarine, s. f. Soția țarului; titlu dat împărăteselor Rusiei.

ȚARÍNĂ s. f. 1. soția țarului. 2. titlu dat împărăteselor Rusiei. (< fr. tsarine)

ȚARÍNĂ ~e f. ist. 1) (în Rusia și în alte state slave; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducătoare absolută a țării; suverană, împărăteasă; regină. 2) Soție a țarului. [G.-D. țarinei] /<fr. tsarine

țarină f. soția Țarului, împărăteasa Rusiei.

*țarínă f., pl. e (fr. tsarine, d. tsar, țar, pin anal. cu lat. regina de la rex, regis. Rușiĭ zic carica [țarița]). Soția țaruluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țarínă2 (soție de țar) s. f., g.-d. art. țarínei; pl. țaríne

țarínă (soția țarului) s. f., g.-d. art. țarínei; pl. țaríne

Intrare: țarină (suverană)
țarină3 (pl. -e ['i]) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țari
  • țarina
plural
  • țarine
  • țarinele
genitiv-dativ singular
  • țarine
  • țarinei
plural
  • țarine
  • țarinelor
vocativ singular
plural

țarină (suverană)

  • 1. Soția țarului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
  • 2. Titlu dat împărăteselor Rusiei; persoană care purta acest titlu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00

etimologie: