13 definiții pentru țaică (drojdie)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țaică1 sf [At: CRĂINICEANU, IG. 244 / V: țaic (Pl: țaicuri), țaig, țaihi, țai, țahi, țechi sn / Pl: ~ice / E: mg cájg] (Reg) 1 Preparat industrial făcut din drojdie de bere sau din drojdie de vin, întrebuințat ca ferment pentru dospirea aluatului. 2 Cantitate mică de aluat dospit, folosită pentru dospirea unui nou aluat Si: maia1, plămădeală.

ȚÁICĂ2 s. f. (Regional) Drojdie de bere, maia. Făina... se plămădește de colaci cu aluat anume pregătit, ori cu țaică din tîrg. ȘEZ. V 138.

țaĭc (Munt. est) n., pl. urĭ, și țáĭcă (Mold. sud) f., pl. e (cp. cu germ. teig, aluat). Ferment, drojdie de bere, substanță care face să dospească aluatu. V. plămădeală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țáică1 (drojdie) (reg.) s. f., g.-d. art. țáicii

țáică (drojdie de bere) s. f., g.-d. art. țáicii; pl. țáice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚÁICĂ s. v. drojdie, lele, leliță, levură, mătușă, țață.

țaică s. v. DROJDIE. LELE. LELIȚĂ. LEVURĂ. MĂTUȘĂ. ȚAȚĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țáică s. f. – (Mold.) Drojdie. – Var. Munt. țaic. Origine necunoscută. Legătura cu germ. Teig „aluat” (Scriban) pare îndoielnică.

țaică Echivalentul moldovenesc al lui drojdie, țaică, e comparat de Scriban cu germ. Teig, care are același înțeles (la fel DLRM). Dar înlocuirea lui t cu ț nu poate fi admisă dacă nu i se găsește o explicație. În realitate este germ. Zeug, care se folosește la brutăriile germane cu aceeași valoare ca: Teig. Ținînd seamă că brutar, chiflă și altele din același cere de noțiuni vin din germană, etimologia mi se pare asigurată. Redarea lui eu prin ai corespunde pronunțării bucovinene, g final e în mod; normal asurzit în germană. Cît despre adăugarea lui -ă, trebuie să ținem seamă că romana n-are nici un cuvînt terminat în -aic. Dar există și varianta țaic (la Scriban; de la Brăila mi se comunică forma țaic, fără să fie clar dacă se zice acolo așa sau corespondentul meu a auzit-o în altă parte). Vezi și țaihi „drojdie de bere”, CV, 8/1949, p. 35, din Făgăraș.

Intrare: țaică (drojdie)
substantiv feminin (F48)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țaică
  • țaica
plural
genitiv-dativ singular
  • țaici
  • țaicii
  • țaichii
  • țaicăi
plural
vocativ singular
  • țaică
  • țaico
plural
țaică2 (g.-d. -e) substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țaică
  • țaica
plural
genitiv-dativ singular
  • țaice
  • țaicei
plural
vocativ singular
plural

țaică (drojdie)

etimologie: