10 definiții pentru ța ța-ța


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚA interj. (Repetat) Strigăt cu care se cheamă sau se alungă caprele și oile. – Onomatopee.

ȚA interj. (Repetat) Strigăt cu care se cheamă sau se alungă caprele și oile. – Onomatopee.

ȚA interj. (De obicei repetat) Strigăt cu care se cheamă sau se alungă caprele și oile. Mă aplec pe vine-n jos: «Ța-ța!», și chem căprița cu mîna, parcă aș vrea să-i dau tărîțe. CARAGIALE, M. 8.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ȚA interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a chema sau a alunga caprele sau oile). /Onomat.

ța! Mold. int. de mânat boul (din stânga): ța! măi Prian! AL. [Onomatopee].

2) cea (ea dift.), strigăt adresat bouluĭ din stînga ca s’apuce la dreapta (Cp. cu ung. csá csálé, csáli, cselö, pol. chale. V. ceală. – Se zice și ța. V. hăĭs.

Intrare: ța
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • ța
ța-ța interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • ța-ța

ța ța-ța

  • 1. repetat Strigăt cu care se cheamă sau se alungă caprele și oile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Mă aplec pe vine-n jos: «Ța-ța!», și chem căprița cu mîna, parcă aș vrea să-i dau tărîțe. CARAGIALE, M. 8.
      surse: DLRLC

etimologie: