9 definiții pentru țăpoșică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚĂPOȘÍCĂ s. f. 1. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina rigidă și aspră și cu spice lungi (Nardus stricta). 2. Plantă păroasă din familia umbeliferelor, cu flori albe sau trandafirii dispuse în umbele compacte și cu fructul acoperit cu peri aspri (Tordylium maximum).

ȚĂPOȘÍCĂ s. f. 1. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina rigidă și aspră în partea superioară și cu spice lungi (Nardus stricta). 2. Plantă păroasă din familia umbeliferelor, cu flori albe sau trandafirii dispuse în umbele compacte și cu fructul acoperit de peri aspri (Tordylium maximum). – Din țeapă + suf. -oș-ică.

țăpoșică f. plantă cu tulpina aspră în partea, superioară, crește prin pășuni umede (Nardus stricta). [Lit. iarbă aspră sau cu țepi].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țăpoșícă (rar) s. f., g.-d. art. țăpoșélei

țăpoșícă s. f., pl. țăpoșéle

țăpoșícă s. f., gen.-dat. țăpoșicei, (pl. -)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚĂPOȘI s. (BOT; Nardus stricta) (reg.) păișiță, părușcă, iarbă-aspră, păr-de-lup, părul-porcului.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țăpoșícă s.f. (reg.) plantă graminee, cu tulpină rigidă, cu frunze subțiri rigide și cu spice lungi; păișiță.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ȚĂPOȘÍCĂ (< țepos) s. f. 1. Plantă erbacee perenă din familia poancee (graminee), de culoare verde-cenușie, cu tulpina scundă (10-30 cm), aspră în partea superioară, cu frunze subțiri, rigide, aspre și spiculețe uniflore dispuse unilateral într-un spic terminal îngust (Nardus stricta); păișiță, părul-porcului (1 b). Răspândită în etajul montan și cel subalpin, pe soluri acide, sărace; formează adesea asociații compacte, monodominante (nardete) sau în asociație cu păiușul roșu (festuceto-nardete). Se extinde masiv pe terenuri suprapășunate, orizontale sau slab înclinate. Nardetele sunt asociații cu biodiversitate redusă, montane, slab productive; acțiunile de ameliorare a pajiștilor au în vedere înlocuirea ț. cu alte specii mai valoroase. 2. Plantă erbacee din familia apiacee (umbelifere), aspru-păroasă, cu frunze penate, cu flori albe sau roz și cu fruct acoperit cu peri rigizi (Tordylium maximum).

Intrare: țăpoșică
țăpoșică1 (pl. -ele) substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăpoși
  • țăpoșica
plural
  • țăpoșele
  • țăpoșelele
genitiv-dativ singular
  • țăpoșele
  • țăpoșelei
plural
  • țăpoșele
  • țăpoșelelor
vocativ singular
plural
țăpoșică2 (pl. -ice) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăpoși
  • țăpoșica
plural
  • țăpoșice
  • țăpoșicele
genitiv-dativ singular
  • țăpoșice
  • țăpoșicei
plural
  • țăpoșice
  • țăpoșicelor
vocativ singular
plural

țăpoșică

  • 1. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina rigidă și aspră în partea superioară și cu spice lungi (Nardus stricta).
    surse: DLRLC
  • 2. Plantă păroasă din familia umbeliferelor, cu flori albe sau trandafirii dispuse în umbele compacte și cu fructul acoperit de peri aspri (Tordylium maximum).
    surse: DLRLC

etimologie:

  • țeapă + sufix -oș-ică
    surse: DLRM