6 definiții pentru țăndărică (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚĂNDĂRÍCĂ, (1) țăndărele, s. f., (2) țăndărică, s. m. și f. 1. S. f. Diminutiv al lui țandără; așchiuță, surcică. 2. S. m. și f. Fig. Om mic de statură; copil. [Var.: (reg.) țăndurícă s. f.] – Țandără + suf. -ică.

ȚĂNDĂRÍCĂ, țăndărele, s. f. Diminutiv al lui țandără; așchiuță, surcică. ♦ Fig. (și s. m.) Om mic de statură; copil. [Var.: (reg.) țăndurícă s. f.] – Țandără + suf. -ică.

ȚĂNDĂRÍCĂ, țăndărele, s. f. Diminutiv al lui țandără; așchiuță, surcea. ♦ Fig. Om mic de stat; copil. – Variantă: țăndurícă (GOROVEI, C. 313) s. f.

ȚĂNDĂRÍCĂ ~éle f. fig. (diminutiv de la țandără) Om mic de stătură. /țandără + suf. ~ică

țândări sf vz țăndărică


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*țăndărícă2 (om mic de statură) s. m. și f., g.-d. lui țăndărícă; pl. țăndărícă

Intrare: țăndărică (s.m.)
țăndărică2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăndări
plural
  • țăndări
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural

țăndărică (persoană)

etimologie:

  • Țandără + sufix -ică.
    surse: DEX '98 DEX '09