7 definiții pentru țârică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÂRÍCĂ s. f. (Pop.) Diminutiv al lui țâră; țârucă, țărișoară. – Țâră + suf. -ică.

țâri sfs [At: CONV. LIT. XII, 206 / V: țir~ / E: țâră1 + -ică] (Reg; șhp) 1-2 Cantitate foarte mică Si: țârișoară (1-2). 3-4 Durată foarte mică Si: țârișoară (1-2). 5-6 Măsură foarte mică Si: țârișoară (5-6). 7 (Îlav) O ~ Puțin. 8 (Îlav) Nici o ~ Deloc.

ȚÂRÍCĂ s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țâră; țârucă, țârișoară. – Țâră + suf. -ică.

ȚÎRÍCĂ s. f. Țîrișoară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țârícă (pop.) s. f., g.-d. art. țârícii

Intrare: țârică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâri
  • țârica
plural
genitiv-dativ singular
  • țârici
  • țâricii
plural
vocativ singular
plural

țârică

etimologie:

  • Țâră + sufix -ică.
    surse: DEX '98 DEX '09