țârcoti vti [At: TDRG / V: țir~ / Pzi: 3 ~tesc / E: țârc + -oti] (Reg) 1-2 (Reg) A țârcâi (1-2).

țircoti v vz țârcoti

ȚÎRCÎI, ȚÎRCĂI (-cîiu, -căesc), Trans. ȚÎRCOTI (-otesc) vb. tr. A mulge (vaca, oaia, etc.) făcînd să țîșnească cîte puțin lapte din uger: să-i bateți ugerul cu pumnul și să țîrcăiți țîțele (LUNG.); Scoală, mulge vacile, Că răsare soarele!... Lasă să mai ațipesc, Că minteni le țîrcotesc (IK.-BRS.); omul ăsta nu știe mulge, numai țîrcotește (VIC.) [țîrci].

❍ȚÎRCOTI 👉 ȚÎRCÎI.

țârcotí, țârcotesc, v.i. (reg.) 1. A curge slab, a picura. 2. A plânge cu lacrimi. 3. A ploua mărunt. 4. A mulge ultimii stropi de lapte. – Din țârc (Scriban, MDA).