15 definiții pentru țârcâi țârcui țârcoti


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țârcâi [At: TDRG / V: ~căi, țircăi, țâlcăi / Pzi: ~esc, țârcâi / E: țârc + -âi] (Reg) 1 vt (C. i. animale domestice) A mulge făcând să țâșnească câte puțin lapte din uger Si: a țârcoti (1), (reg) a țârcui (1). 2 vi (D. vacă) A lăsa laptele la muls să curgă cu greu, puțin câte puțin Si: (reg) a țârcoti (2), a țârcui (2). 3 va (Pan; d. oameni) A expectora, scoțând un sunet caracteristic. 4 vr (Fig) A apărea rar, cu greutate. 5 vt (Fig) A avea un câștig ocazional, neînsemnat Si: a ciupi (9). 6 vt A zice „țârc”. 7 vr A urina puțin câte puțin. 8 vt A stropi cu apă. 9 vi (D. sânge) A țâșni dintr-o rană.

ȚÂRCÂÍ, țârcâiesc, vb. IV. Intranz. (Despre un lichid) A curge câte puțin, cu greu. ♦ Tranz. (Reg.) A mulge o vacă, o capră etc., care are lapte puțin. – Din țârc.

ȚÎRCÎÍ, țîrcîiesc, vb. IV. Tranz. A mulge o vacă, o capră sau o oaie (care are lapte puțin); a mulge cîte puțin. La ocol... vacile le țîrcîia. ȘEZ. II 137. – Variante: țîrcuí (PAMFILE, I. C. 21), țîrcotí (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 456) vb. IV.

ȚÎRCOTÍ vb. IV v. țîrcîi.

țî́rcîĭ, a v. tr. (d. țîrc). Fam. Mulg cîte puțin orĭ prost. – În Trans. și țîrcotesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚÂRCÂÍ vb. 1. v. picura. 2. v. bura.

ȚÎRCÎI vb. 1. a picura, a țîrîi. (Apa de la chiuvetă ~.) 2. a bura, a burnița, a țîrîi, (înv. și pop.) a roura, (reg.) a burui, (înv.) a roua, (fig.) a cerne. (Afară ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țârcâí, țârcâiésc, vb. IV (reg.) 1. a mulge puțin și prost. 2. a stropi. 3. a țâșni (sângele).

țârcotí vb. IV (reg.) a țârcâi; a mulge rău.

țârcotí, țârcotesc, vb. intranz. – (reg.) 1. A curge slab, a picura. 2. A plânge cu lacrimi. 3. A ploua mărunt. 4. A mulge ultimii stropi de lapte. – Din țârc (cf. alb. cërkë „strop”) (Scriban, MDA).

țârcotí, țârcotesc, vb. intranz. – 1. A curge slab, a picura. 2. A plânge cu lacrimi. 3. A ploua mărunt. 4. A mulge ultimii stropi de lapte. – Din țârc (cf. alb. cërkë „strop”) + -oti.

Intrare: țârcâi
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țârcâi
  • țârcâire
  • țârcâit
  • țârcâitu‑
  • țârcâind
  • țârcâindu‑
singular plural
  • țârcâiește
  • țârcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țârcâiesc
(să)
  • țârcâiesc
  • țârcâiam
  • țârcâii
  • țârcâisem
a II-a (tu)
  • țârcâiești
(să)
  • țârcâiești
  • țârcâiai
  • țârcâiși
  • țârcâiseși
a III-a (el, ea)
  • țârcâiește
(să)
  • țârcâiască
  • țârcâia
  • țârcâi
  • țârcâise
plural I (noi)
  • țârcâim
(să)
  • țârcâim
  • țârcâiam
  • țârcâirăm
  • țârcâiserăm
  • țârcâisem
a II-a (voi)
  • țârcâiți
(să)
  • țârcâiți
  • țârcâiați
  • țârcâirăți
  • țârcâiserăți
  • țârcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • țârcâiesc
(să)
  • țârcâiască
  • țârcâiau
  • țârcâi
  • țârcâiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țârcui
  • țârcuire
  • țârcuit
  • țârcuitu‑
  • țârcuind
  • țârcuindu‑
singular plural
  • țârcuiește
  • țârcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țârcuiesc
(să)
  • țârcuiesc
  • țârcuiam
  • țârcuii
  • țârcuisem
a II-a (tu)
  • țârcuiești
(să)
  • țârcuiești
  • țârcuiai
  • țârcuiși
  • țârcuiseși
a III-a (el, ea)
  • țârcuiește
(să)
  • țârcuiască
  • țârcuia
  • țârcui
  • țârcuise
plural I (noi)
  • țârcuim
(să)
  • țârcuim
  • țârcuiam
  • țârcuirăm
  • țârcuiserăm
  • țârcuisem
a II-a (voi)
  • țârcuiți
(să)
  • țârcuiți
  • țârcuiați
  • țârcuirăți
  • țârcuiserăți
  • țârcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țârcuiesc
(să)
  • țârcuiască
  • țârcuiau
  • țârcui
  • țârcuiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țârcoti
  • țârcotire
  • țârcotit
  • țârcotitu‑
  • țârcotind
  • țârcotindu‑
singular plural
  • țârcotește
  • țârcotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țârcotesc
(să)
  • țârcotesc
  • țârcoteam
  • țârcotii
  • țârcotisem
a II-a (tu)
  • țârcotești
(să)
  • țârcotești
  • țârcoteai
  • țârcotiși
  • țârcotiseși
a III-a (el, ea)
  • țârcotește
(să)
  • țârcotească
  • țârcotea
  • țârcoti
  • țârcotise
plural I (noi)
  • țârcotim
(să)
  • țârcotim
  • țârcoteam
  • țârcotirăm
  • țârcotiserăm
  • țârcotisem
a II-a (voi)
  • țârcotiți
(să)
  • țârcotiți
  • țârcoteați
  • țârcotirăți
  • țârcotiserăți
  • țârcotiseți
a III-a (ei, ele)
  • țârcotesc
(să)
  • țârcotească
  • țârcoteau
  • țârcoti
  • țârcotiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țârcâi țârcui țârcoti

  • 1. A mulge o vacă, o capră sau o oaie (care are lapte puțin); a mulge câte puțin.
    surse: DLRLC DLRM un exemplu
    exemple
    • La ocol... vacile le țîrcîia. ȘEZ. II 137.
      surse: DLRLC
    • comentariu Variantele sunt folosite doar pentru acest sens.
      surse: dexonline
  • 2. intranzitiv (Despre un lichid) A curge câte puțin, cu greu.
    surse: DLRM

etimologie:

  • țârc
    surse: DLRM