8 definiții pentru țârțar

Explicative DEX

țârțar sm [At: LB / V: țur~, țăr~, țar~, țânț~, țărțare sf, ~e sf / Pl: ~i / E: ns cf țârțâr] 1 (Reg; csc; șîs țurțarii mieilor) Măzăriche. 2 (Reg; csc) Fulgi mici de zăpadă. 3 (Reg; csc) Grindină. 4 (Reg) Sloi de gheață Si: țurțur1 (1). 5 (Bot; Olt) Măzăriche (Vicia sativa). 6 (Bot; Olt; lpl; îf țărțari) Coroniște (Coronilla varia). 7 (Bot; Olt) Numele unei plante asemănătoare cu bobul, probabil oreșniță (Lathyrus tuberosus).

țarțar sm vz țârțar

țărțar sm vz țârțar

țărțare sf vz țârțar

țânțar3 sm vz țârțar

țârțare sf vz țârțar

țurțar sm vz țârțar

Arhaisme și regionalisme

țârțar, țârțari, s.m. (reg.) 1. măzăriche. 2. nume de plantă erbacee.

Intrare: țârțar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârțar
  • țârțarul
plural
  • țârțari
  • țârțarii
genitiv-dativ singular
  • țârțar
  • țârțarului
plural
  • țârțari
  • țârțarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țarțar
  • țarțarul
plural
  • țarțari
  • țarțarii
genitiv-dativ singular
  • țarțar
  • țarțarului
plural
  • țarțari
  • țarțarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărțar
  • țărțarul
plural
  • țărțari
  • țărțarii
genitiv-dativ singular
  • țărțar
  • țărțarului
plural
  • țărțari
  • țărțarilor
vocativ singular
plural
țărțare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărțare
  • țărțarea
plural
  • țărțare
  • țărțarele
genitiv-dativ singular
  • țărțare
  • țărțarei
plural
  • țărțare
  • țărțarelor
vocativ singular
plural
țârțare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârțare
  • țârțarea
plural
  • țârțare
  • țârțarele
genitiv-dativ singular
  • țârțare
  • țârțarei
plural
  • țârțare
  • țârțarelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țurțar
  • țurțarul
plural
  • țurțari
  • țurțarii
genitiv-dativ singular
  • țurțar
  • țurțarului
plural
  • țurțari
  • țurțarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țânțar
  • țânțarul
  • țânțaru‑
plural
  • țânțari
  • țânțarii
genitiv-dativ singular
  • țânțar
  • țânțarului
plural
  • țânțari
  • țânțarilor
vocativ singular
  • țânțarule
  • țânțare
plural
  • țânțarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țârțar, țârțarisubstantiv masculin

regional
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.